Tratat de psihologie jungiana

Dupa publicarea a peste 20 de volume din operele lui C. G. Jung, inclusiv a fascinantei sale calatorii interioare ilustrata in Cartea Rosie, Editura Trei va propune o sinteza adusa la zi a principalelor teme ale psihologiei analitice sau tangentiale acesteia: arhetipurile, umbra, anima/animus, procesul de individuatie, imaginatia activa, alchimia, religia –– pentru a cita doar cateva dintre ele.

Tratatul de psihologie jungiana a luat fiinta din necesitatea de a sistematiza vasta literatura din acest domeniu ce cunoaste o inflorire spectaculoasa incepand cu anii 1980, plasand-o in contextul operei originale jungiene. Fiecare capitol este structurat intr-un mod relativ similar, urmand o anumita tema de la aparitia ei in opera lui Jung si pana la noile sale dezvoltari radiale, pentru a facilita studiul si intelegerea. Tratatul reuneste lucrari semnate de analisti jungieni de renume, printre care Anthony Stevens, Verena Kast, John Beebe, Andrew Samuels, Murray Stein, Joan Chodorow, Stanton Marlan.

Stilul clar si concis, numeroasele citate ce vin in sprijinul celor afirmate si eruditia autorilor dau o valoare inestimabila acestui Tratat pentru studentii si specialistii psihologiei analitice. Totodata, el este o lectura interesanta si incitanta pentru oamenii de cultura din diferite alte domenii. Fragment din volum: “Arhetip si simbol Un paradox suplimentar apare din faptul ca Jung, inca de la inceputurile anilor 1940, se refera din ce in ce mai des la Sine ca la un arhetip.

In ciuda faptului ca il considera ca arhetipul central, ramane intrebarea dificila cum poate fi Sinele, simultan, totalitate a psihicului si unul dintre continuturile arhetipale din interiorul psyche-ului. Aceasta problema poate fi abordata cel mai bine luand in considerare unele dintre dificultatile inerente notiunii Sinelui ca totalitate. Prin propria natura, totalitatea Sinelui nu poate fi experimentata, avand in vedere faptul ca mare parte din el este inconstienta, si de aceea necunoscuta noua.

Jung insista in mod repetat asupra acestei calitati in intregime necunoscute a inconstientului: pentru ca tot ceea ce cunoastem este un continut al constiintei, insasi ideea de inconstient presupune tot ceea ce este necunoscut si, fiind necunoscut, nu putem avea vreo cunoastere a naturii sau limitelor sale. Ce putem spune despre el o facem in baza manifestarilor sale in constiinta. In ceea ce priveste Sinele, aceste manifestari iau forma simbolurilor arhetipale, care, pentru Jung, sunt cele mai bune reprezentari ale unui fapt psihic necunoscut (Jung 1921/2004, § 807).

Sinele este reprezentat in mod necesar prin simboluri, neputand fi reprezentat in niciun alt mod: „Aceasta reprezentare arhetipala corespunde ca imagine inconstienta unei totalitati a individului, adica a Sinelui, care pentru constiinta este total ininteligibila, si anume fiindca de totalitate nu tine doar psihicul constient, ci si cel inconstient, care este neinteligibil" (Jung, 1942/2010, § 230). Cu alte cuvinte, Jung cerceteaza „manifestarile empirice" ale Sinelui, simbolurile sale arhetipale, ca modalitati de a obtine „indicii" cu privire la natura sa esentiala care, cu toate acestea, ramane de neatins. In acelasi timp, natura acestor simboluri si experientele mistice, numinoase, cu care sunt asociate, produc un sens al intregului (totalitatii), care este de necontestat si care se confirma pe sine."