Tratat de psihologia personalității

Tratatul de fata propune o abordare exhaustiva asupra personalitatii, analizand acest concept din perspectiva curentelor semnificative ale psihologiei moderne, dar si din unghiul geneticii si neurostiintelor, al psihopatologiei si teoriilor organizationale. Tratatul infatiseaza in primele capitole teoriile de baza ale personalitatii: de la psihanaliza, cognitivism si behaviorism la abordarea centrata pe "trasaturile de personalitate" (incluzand instrumentele Big Five si 16-PF). In continuare, sunt explicate relatiile dintre personalitate si profesie din perspectiva psihologiei organizationale, cu accent pe leadership, performanta si stresul profesional.

Dupa ce sunt explicate pe larg corelatiile dintre anumite trasaturi de personalitate cu unele comportamente specifice (de ordin social, sexual, alimentar sau agresiv), tratatul se incheie cu prezentarea celor mai uzitate instrumente standardizate de evaluare a personalitatii (MMPI, NEO-PI-R etc.). Scris intr-un limbaj clar si accesibil, tratatul se adreseaza nu doar studentilor, ci si practicienilor din psihologie, sociologie, educatie sau asistenta sociala. Fragment din cartea "Tratat de psihologia personalitatii" de Mihai Anitei, Mihaela Chraif, Vlad Burtaverde, Teodor Mihaila "Unul dintre cel mai des intalnite mecanisme de aparare este refularea.

Psihanalistii considera ca refularea este cel mai important mecanism aparare prin care Eul incearca sa transfere continutul amenintator de nivelul constiintei la nivelul inconstientului sau sa mentina continutul amenintator aflat in inconstient cat mai departe de constiinta. Burger (2007) ofera un exemplu de refulare in care un baietel ce isi surprinde parintii intr-o scena amoroasa, atunci cand va fi intrebat despre asta, va spune ca nu a vazut nimic. Aceasta negare nu reprezinta o minciuna, este mai degraba incercarea copilului de a uita despre acest eveniment neplacut prin transferarea continuturilor aferente acestui eveniment de la nivel constient la nivel inconstient.

Acest mecanism de aparare este specific oricarei persoane deoarece toti oamenii se confrunta cu diferite tipuri de continut la nivelul inconstientului despre care nu doresc sa devina constienti. Daca, initial, refularea pare a fi un mecanism de aparare care functioneaza eficient, trebuie spus ca are aspectele sale negative. Atunci cand acest mecanism de aparare tranfera o cantitate ridicata de ganduri, imagini si sentimente de la nivel constient la nivel inconstient, Eul este foarte solicitat, astfel incat, in anumite situatii, poate ramane fara energia necesara ce ofera stabilitate emotionala persoanei in cauza.

Atunci cand Eul unei persoane nu are suficienta energie, de obicei acest lucru duce la formarea unei personalitati instabile si dezechilibrate (Burger, 2007). Un alt mecanism de aparare des intalnit este reprimarea. Acest mecanism de aparare se refera la incercarea constienta a persoanei de a indeparta gandurile negative, aducatoare de anxietate, prin simplul fapt de a nu se gandi la ele, de a le evita pe cat posibil.

Ryckman (2008) afirma ca un exemplu de astfel de comportament este atunci cand un elev care se confrunta cu ganduri de natura erotica pentru unul dintre profesorii sai incearca, pe cat posibil, sa nu se gandeasca la acest aspect, deoarece considera ca este ceva intolerabil ce nu este in concordanta cu ceea ce este corect si moral."