Tradarea

Eva si Henrik sunt casatoriti de 15 ani si au impreuna un fiu. Brusc, Eva trebuie sa-si reevalueze mariajul atunci cand isi da seama ca sotul ei are o alta relatie. Furioasa si disperata, cauta sa se razbune.

Astfel il intalneste pe Jonas, care de doi ani sta de veghe la capataiul prietenei sale aflate in coma dupa un accident. Impovarat de propria istorie sumbra, el vede o sansa in a o lua de la inceput cu Eva. Tradarea face o analiza a durerii pe care minciunile o provoaca intotdeauna si a modului cum propriul comportament distructiv poate avea consecinte incontrolabile.

Fragment din cartea "Tradarea" de Karin Alvtegen "El merse inainte, indreptandu-se catre locul sau de la masa din bucatarie, zgomotul de toate zilele al picioarelor scaunului care se freaca pe podeaua de lemn. Apoi lua ziarul si ea isi iesi din fire. Fara ezitare se apropie de el, ii smulse ziarul din maini arunca, furioasa, pe jos.

El o privi cu ochii mari. - Esti nebuna? Inca, avea raceala aceea in privire.

O indiferenta care era la fel de eficienta precum o bariera de politie. Nu mai era intampinata, cu bucurie. Inarmat cu secretul sau, statea bine pitit si protejat de atacurile ei, in timp ce ea era fara, aparare si neprotejata, cu nici un fel de arma la indemana.

Furia o coplesi. Simtea nevoia sa atace, sa loveasca si sa distruga. Sa faca, rau drept compensatie.

Sa recastige echilibrul. Detesta neputinta pe care i-o provoca in adancul sufletului. - Vreau doar sa-mi raspunzi la o intrebare.

De cat timp se intampla, asta? Il vazu tragand aer in piept. - Care asta?

Probabil ca, simtise pericolul, pentru ca, nu mai indrazni sa-i intalneasca privirea. Asta o linisti, aproape o facu sa zambeasca. Incet, dar sigur devenea stapana pe situatie.

Avea dreptatea de partea ei. El mintise, inselase si trebuia sa, raspunda pentru tradare, trebuia sa, fie compromis. Se aseza pe scaunul aflat vizavi de al sau.

- In regula, poate ca, mai ai si altele pe cap, dar acum ma, gandeam la femeia cu care ai vorbit la telefon noaptea trecuta. El se ridica, se duse spre chiuveta si bau apa direct de la robinet. Ea se stapani sa nu-l bombardeze cu toate vorbele care cereau cu insistenta fie rostite.

Cea mai buna, tortura, era sa, ramana tacuta; cel mai rau lucru pe care i l-ar putea face ar fi sa-l forteze sa, vorbeasca. El isi inalta capul din nou si se intoarse spre ea. - Era doar un prieten.

- Inteleg. Cineva cunoscut?"