Trădarea Câștigătorului Vol.2

Tradarea Castigatorului de Marie Rutkoski este a doua parte a trilogiei Blestemul castigatorului. O casatorie regala e ceea ce viseaza cele mai multe fete. Dar pentru Kestrel inseamna o viata traita intr-o colivie pe care ea insasi a creat-o.

Pe masura ce nunta se apropie, ea tanjeste sa-i spuna lui Arin adevarul despre logodna ei: ca a acceptat sa se marite cu printul in schimbul libertatii lui Arin. Dar poate Kestrel sa aiba incredere in Arin? Poate sa se increada in ea insasi?

Caci Kestrel se pricepe de minune la arta deceptiei. Ea actioneaza ca spion la curte, dar daca va fi prinsa, va fi demascata ca tradatoare a tarii sale. Si totusi nu se poate opri din cautarea unei cai de a schimba lumea sa nemiloasa… apropiindu-se, astfel, de descoperirea unui secret ingrozitor.

Uluitoarea continuare a bestsellerului Blestemul Castigatorului dezvaluie pretul imens al minciunilor periculoase si al aliantelor necinstite. Adevarul va iesi la lumina si atunci Kestrel si Arin vor afla cat de mult ii vor costa faptele lor. Fascinanta si zdrobitoare ca un pumnal in inima.

- Sarah Mesle, Los Angeles Review Of Books O carte despre loialitate, dragoste interzisa, putere si cei puternici, prieteni si relatii distruse, razboi, cuceriri si familie... - The Guardian Fragment din roman: "Verex deplasa cavaleria cu doi pasi inainte. Si continuara asa, iar ingamfarea de pe chipul locotenentului se stinse pe cand armata lui Verex continua sa avanseze si sa produca distrugeri semnificative.

Verex se uita la tatal lui, care-si facuse aparitia la marginea multimii. Cand ochii intrebatori ai printului se intoarsera iar spre Kestrel si ea vazu ca speranta readusese lumina in ei, nu o lasa inima sa-l ignore. Continua sa-i ofere sugestiile ei tacute, iar printul continua sa le accepte.

Generalul verde il darama in cele din urma pe cel rosu. Multimea izbucni in urale pentru print. Imparatul isi incrucisa bratele la piept si se legana pe varfuri, amuzat, cu ochii la fiul lui.

Insa nu dezaprobator. Kestrel il auzi pe Verex refuzand un alt joc. Spectacolul se terminase si curand atentia oamenilor avea sa se intoarca asupra ei.

La o alta masa se desfasura un alt joc, intre fiica unui senator si Risha, printesa din est ce fusese rapita de copila si crescuta la palatul imperial ca ostatic cu privilegii. Kestrel se asteptase ca Risha sa fie buna la Taramuri de Granita, dar, din cate se vedea, printesa poseda (ori intretinea) o pricepere mediocra. Nu erau de asteptat surprize la acea masa.

Un pic mai incolo, jucau ministrul herrani - Tensen, isi aduse aminte Kestrel - si un baron valorian neinsemnat, care acceptase probabil sa joace cu Tensen doar pentru placerea de a-l invinge de fata cu toata lumea. Ii priveau multi, iar ochii spectatorilor se holbara plini de satisfactie cand Tensen uita in ce fe1 se misca o piesa sau paru sa atipeasca intre doua mutari. Batjocura atragea interesul oamenilor, insa nu avea sa le capteze atentia prea mult timp.

Dupa aceea, multimea avea sa se intoarca la ea. Kestrel simti ca se sufoca doar la gandul ca trebuia sa se prefaca bucuroasa de logodna ei. Si totusi, nu avea incotro.

Avea sa danseze toata noaptea, pana in zori, pana ce ultimul petrecaret parasea sala de bal, iar pantofii ei aveau sa fie distrusi si inima faramata. Kestrel se ridica. Imparatul nu o privea, cel putin nu in acest moment.

Ochii lui erau fixati asupra fiului sau. Fata pasi printre invitati, spunandu-le tuturor celor care o opreau ca promisese un dans altcuiva. Sala de bal era ticsta de oameni.

Fetele se inghesuiau in jurul ei ca niste marionete prinse pe bete si manuite de copii. Cumva, Kestrel reusi sa le ocoleasca si traversa sala spre un loc in care aerul era mai racoros. Acolo nu se oprise nimeni.

Nu era nimic de vazut sau de facut. Zona era folosita doar pe vreme buna, cand balcoanele de pe coridor erau deschise spre gradinile de sub ele. Fiecare balcon era acum separat prin draperii grele de coridor, iar Kestrel stia ca obloanele din sticla atasate de fiecare balustrada fusesera trase si inchise in sezonul rece.

In ciuda incercarilor de a tine frigul afara, racoarea se strecura pe sub draperiile din catifea si invaluia picioarele incaltate in conduri ale lui Kestrel. Fata-si arunca repede privirea peste umeri, ca sa se asigure ca nu se afla nimeni in apropiere care sa o vada, si se strecura in spatele unei draperii, tragand-o in urma ei. Balconul era un soi de cutie, iar peretii lui de sticla aratau ca gheata neagra: felii inghetate de noapte.

Lumina din sala de bal contura marginea draperiei si lucea in dreptul tivului, insa Kestrel abia daca-si putea zari mainile. Atinse un ochi de geam. Ferestrele acelea aveau sa fie deschise in ziua nuntii ei.

Copacii de sub balcoane urmau sa fie infloriti, iar aerul inmiresmat de florile de ceroma. "