Tot ce ea își dorește

Cu treizeci si cinci de ani in urma, Kathleen Seymour a parasit Riverside fara sa mai priveasca inapoi, dorind cu disperare sa scape de povara saraciei si a rusinii. In prezent locuieste intr-un cartier din Maryland alaturi de sotul ei Mike si fiica sa Joelle. Rebeliunea adolescentei Joelle o aduce la exasperare pe Kathleen.

Dupa ce aceasta a fost arestata in urma unui furt dintr-un magazin, familia apeleaza la un terapeut care le sugereaza ca pentru a o putea ajuta pe Joelle, mai intai mama acesteia trebuie sa se impace cu trecutul sau. Kathleen nu doreste sa mai aiba de a face cu familia ei, insa doreste sa o ajute pe Joelle, astfel ca accepta invitatia de a merge la o petrecere organizata pentru tatal sau. In timpul calatoriei, Kathleen ii explica fiicei sale dificultatile familiei sale - un tata hot, frati mereu in buclucuri, o mama care a renuntat la viata, si un unchi excentric obsedat de comunism - Kathleen are putine amintiri placute din copilarie.

Deschizandu-se in fata fiicei sale, descopera lucruri despre trecutul ei pe care nu le cunostea. Pe masura ce primeste raspunsuri la intrebarile sale, Kathleen doreste sa cunoasca tot mai multe lucruri despre trecutul sau, ceea ce duce la vindecare si iertare pentru toti cei implicati. Un roman extraordinar despre dragoste, iertare, suferinta si importanta rezistentei in fata tentatiei de a fugi cand lucrurile devin dificile.

Povestile femeilor din acest roman scot in evidenta nevoia de a ne increde in Dumnezeu pe tot parcursul vietii. Fragment din romanul "Tot ce ea isi doreste" de Lynn Austin: "In departare se auzeau primele bubuituri ce anuntau o furtuna de vara, cand un Cadillac nou-nout, model 1959, parca in fata casei noastre. Masina era atat de stralucitoare si de eleganta, incat am apucat-o pe sora mea mai mica de pe veranda darapanata unde stateam amandoua si am fugit repede in casa, strigand: - Mami, mami, vino repede!

Niciun raspuns. Am dat o raita prin cele doua dormitoare ale bungaloului, dupa care am iesit in fuga inspre latrina din curte. Sora-mea imi urla in urechi in timp ce eu stateam pe varfuri si trageam cu ochiul prin geamul in forma de semiluna.

— Mami...? Esti aici? — Ce mai vrei acuma, Kathleen?

Tu nu vezi ca sunt ocupata? Am vazut-o pe mama stand pe un taburet rupt, rasfoind catalogul de moda Montgomery Ward. — Mami, o masina neagra si eleganta s-a oprit in fata casei noastre...

— Calestile burgheziei... replica ea dezgustata. Habar n-aveam ce era aia “burghezie", dar judecand dupa tonul mamei, parea o specie de gandaci sau asa ceva.

Oricine ar fi, spune-le ca nu sunt acasa, relua ea. — Mami, vrei sa mint? — Nu e o minciuna.

Nu sunt in casa... sunt aici, afara. Ti se pare ca asta e casa mea?

Hai, du-te acum si vezi ce vor. Picuri de ploaie incepura sa-mi cada grei pe bratele goale in timp ce ma grabeam sa intru in casa, iar in departare se auzeau in continuare tunete infundate. — O, Annie, mai taci odata din gura, m-am rastit la sora mea care miorlaia, ca de nu, chiar o sa-ti dau una sa ai de ce sa plangi!

Pantalonasii ii miroseau din nou, semn ca scutecul era plin, si ii curgea saliva pe barbie. Pana am ajuns inapoi in casa, femeia blonda, supla care conducea masina traversase deja curtea noastra mizerabila si batea la usa. — Alo?

E cineva acasa? Fratii mei, doar cu niste chiloti ponositi pe ei, se uitau la ea prin geamul crapat al usii. Femeia arata ca proaspat desprinsa de pe paginile unui catalog de moda Ward, cu o rochie bleumarin, de in, toata incretita, pantofi cu tocuri inalte si o toca micuta pe cap."