Toamna

Toamna. O critica a ratacirii Am scris acum, in toamna vietii, o carte pe care as fi vrut s-o pot citi ca adolescent. O carte dedicata fiicei mele, in incercarea de a transmite mai departe cateva franturi din esenta unui tip uman in pericol de extinctie.

Amestec eterogen de uleiuri aspre, acuarele suave si tuse apasate in carbune, acest caiet cu schite de portret al unui ideal subiectiv incearca sa creioneze discret, dar sper convingator, profilul unui mod de viata particular, menit sa poata imbratisa absolutul cu firesc. O carte cu suflet, scrisa din suflet: plina de emotie si patetism, peroreaza doar aparent paradoxal impotriva abuzului ipocrit de emotie si patetism in pragmatismul lumii de azi. Desi pare o colectie de eseuri disparate, o citire atenta va revela constructia unitara - un roman sui-generis, cu posibil happy-end, in care eroul (cititorul cu luare aminte) poate sfarsi in posesia unui dram de fericire.

- Mircea Ghidarcea