Tinerele Elite. Seria Tinerele Elite Vol.1

Tinerele Elite este primul volum al seriei Tinerele Elite Locul intai in topul bestsellerurilor New York Times Signorina Adelina Amouteru este unul dintre putinii copii care au supravietuit ingrozitoarei febre a sangelui, molima care a ucis mai bine de o treime din populatia Kenetterei. Cei ramasi au fost insemnati in cele mai stranii moduri si au capatat puteri atat de mari si neobisnuite, incat oamenii au inceput sa ii considere fapturi din alta lume. Pentru unii sunt adevarati demoni, monstri aducatori ai nenorocului, malfetto, iar pentru altii, preaiubiti copii ai zeilor, Tinere Elite...

Deoarece le ingaduie personajelor sale sa comita greseli uriase, Marie Lu reuseste sa faca mult mai fascinant totul, in cel mai bun mod cu putinta. [...] In mod evident, avem de afl at mult mai multe lucruri si abia astept sa citesc continuarea acestei carti. Caci lumea creata de autoare e una care chiar merita sa fi e revizitata.

- The New York Times Book Review Din seria Tinerele Elite fac parte: Volumul 1: Tinerele Elite Volumul 2: Societatea Trandafirului Volumul 3: Steaua de la miezul noptii Fragment din volumul "Tinerele Elite. Seria Tinerele Elite Vol.1" de Marie Lu: "- Asadar... sunteti una din Tinerele Elite.

Ei, poftim! Am spus-o pe sleau, cu voce tare! - E un nume pe care l-au inventat oamenii, unul care se refera la tineretea noastra si la puterile noastre nefiresti.

Inchizitia il detesta. Enzo zambeste, cu o expresie lenesa si glumeata: Conduc Societatea Pumnalului, un grup format din Tinere Elite care ii cauta pe altii asemenea noua, inainte sa-i gaseasca Inchizitia. Dar nu suntem singurele Elite - sunt convins ca mai exista multi altii imprastiati prin toata lumea.

Telul meu este sa reusesc sa aduc unirea noastra, a tuturor. Arderile pe rug, cum ar fi trebuit sa fie a ta, se petrec de fiecare data cand Inchizitia crede ca l-a gasit pe unul dintre noi. Exista oameni care isi abandoneaza propriii membri insemnati ai familiei fiindca le este teama de „piaza rea".

Regele se foloseste de malfetto ca de o scuza menita sa-i justifice proasta guvernare. De parca noi am fi vinovati de starea poporului infometat. Daca nu raspundem cu aceeasi moneda, regele si Axa Inchizitiei sale ne vor ucide pe toti, pe fiecare dintre copiii insemnati de febra sangelui.

Privirea ii devine de otel, nemilostiva: Dar si noi stim sa luptam. Nu-i asa, Adelina? Cuvintele lui imi amintesc de soaptele ciudate care mi-au insotit iluziile - acel ceva intunecat si razbunator, tentant si puternic.

O greutate ma apasa pe piept. Mi-e teama. Dar sunt si curioasa.

- Ce veti face? soptesc. Enzo se lasa pe spate si priveste spre fereastra.

- Vom lua in stapanire tronul, fireste! Pare aproape indiferent, de parca ar discuta despre micul dejun. Vrea sa il ucida pe rege?

Si cum ramane cu Inchizitia? - Dar e imposibil! spun eu, dintr-o suflare.

Se uita la mine piezis, totodata curios si amenintator. - Serios? Simt cum toata pielea ma furnica.

Ma uit cu mai multa atentie la el. Apoi, deodata, imi acopar gura cu mana. Stiu unde l-am mai vazut.

- Tu..., ma balbai. Dumneavoastra sunteti printul! Nu e de mirare ca imi pare atat de cunoscut!

Am vazut multe portrete cu intaiul nascut al regelui Kenettrei, facute pe vremea cand era doar un copil. Pe atunci, era printul mostenitor, viitorul nostru rege. Se spunea ca aproape murise din cauza febrei sangelui.

In loc de asta, scapase cu viata, dar ramasese insemnat. Nepotrivit sa mai mosteneasca tronul. Atunci auzisem pentru ultima data de el.

Dupa ce tatal sau, regele, a murit, sora mai mare a lui Enzo l-a dezmostenit si l-a exilat permanent de la palat, interzicandu-i sa se mai apropie vreodata de familia regala. Sotul ei, un duce puternic, devenise rege. Imi cobor privirea.

- Alteta Voastra! spun, plecandu-mi capul. Enzo raspunde cu o inclinare din cap abia perceptibila.

- Acum cunosti adevaratul motiv pentru care regele si regina ii acuza pe alde malfetto. Ii fac sa para monstruozitati pentru ca eu, unul, sa par, si de acum inainte, incapabil sa domnesc.”