Teoria relativitatii pe intelesul tuturor

1905 a fost un an miraculos pentru stiinta. Albert Einstein publica trei lucrari: una tinand inca de domeniul fizicii clasice ( in care da o descriere a miscarii browniene), o alta despre efectul fotoelectric (si care avea sa stea la baza dezvoltarii ulterioare a mecanicii cuantice) si, in fine, articolul aparut in Zeitschrift fiir Physik, „Asupra electrodinamicii corpurilor in miscare", actul de nastere al teoriei relativitalii. Unsprezece ani mai tarziu, Einstein largeste cadrul initial al teoriei (relativitatea restransa) intr-o descriere care include si campul gravitational (relativitatea generala) si care modifica inca mai violent perceptia comuna asupra realitatii.

In 1917, Einstein publica singura sa lucrare in care prezinta publicului larg ideile ce stau la baza recentelor sale rezultate: Teoria relativitatii pe intelesul tuturor. Cartea, remarcabila prin simplitate si claritate, e marturia capacitatii lui Einstein de a privi lumea fara idei stiiptifice preconcepute si de a ajunge pana la esenta ultima a lucrurilor, in punctul in care intuitia incearca sa surprinda principiile fizicii, iar imaginatia construieste experimente mintale sugestive. Teoria relativitatii pe intelesul tuturor e o marturie exceptionala pentru fizicieni si, in acelasi timp, laboratorul gandirii lui Einstein in care pot patrunde si cei neinitiati.

Scopul acestei mici carti este de a inlesni intelegerea cat mai exacta a teoriei relativitatii pentru cei care se intereseaza din perspectiva general-stiintifica, filozofica, de teorie, dar nu stapanesc aparatul matematic al fizicii teoretice. - Albert Einstein Fragment din cartea "Teoria relativitatii pe intelesul tuturor" de Albert Einstein: "Teza fundamentala in jurul careia se centreaza toate consideratiile de pana acum a fost principiul special al relativitatii, adica principiul relativitatii fizice a tuturor miscarilor uniforme. Sa-i analizam inca o data exact continutul!

Dintotdeauna a parut evident ca nici o miscare nu ar putea fi considerata, conform cu insusi conceptul sau, decat ca o miscare relativa. Sa consideram astfel din nou exemplul, utilizat de mai multe ori, cu calea ferata si vagonul. Am putea descrie aceasta miscare la fel de bine in urmatoarele doua forme: a) Vagonul se misca in raport cu calea ferata b) Calea ferata se misca in raport cu vagonul In cazul a) pentru acest enunt serveste ca sistem de referinta calea ferata, iar in cazul b), vagonul.

Pentru simpla determinare, adica descriere a miscarii, este indiferent, in principiu, la care dintre aceste sisteme de referinta se raporteaza miscarea. Aceasta este, dupa cum am spus, o evidenta care nu trebuie confundata cu un enunt mai cuprinzator, pe care noi l-am numit “principiul relativitatii” si pe care l-am pus la baza cercetarilor noastre. Principiul folosit de noi nu afirma numai faptul ca putem sa alegem ca sistem de referinta pentru descrierea miscarii oricarui fenomen la fel de bine atat vagonul, cat si calea ferata (caci si acest fapt e evident).

Principiul nostru afirma, in plus: daca se formuleaza legile generale ale naturii, asa cum rezulta ele din experienta: a) fie ca se alege calea ferata ca sistem de referinta, b) fie ca se alege vagonul ca sistem de referinta, aceste legi sunt perfect identice ln ambele cazuri (de exemplu, legile mecanicii sau legea vitezei propagarii luminii in vid)."