Taramul pierdut

Taramul pierdut. Poeme de odinioara Poetul Florin Burtan, care si-a consolidat recent si imaginea de prozator, cu o carte de frumoase povestiri, se afla la al treilea volum publicat de Editura NEUMA. Primul dintre ele, Tren printre zodii, i-a adus Premiul Filialei Bucuresti-Poeziea Uniunii Scriitorilor al carei mebru merituos este.

Textele din Taramul pierdut sunt la fel de valoroase, de orientate spre odinioara, catre un spatiu si un timp idilice. Daca, in zborul sau, un fluture ar lasa in aer urma aurita a traiectoriei urmate, linia ondulata ce s-ar arata, ar fi caligrafia unui poem de Florin Burtan. - Horia Garbea Fragment din cartea "Taramul pierdut" de Florin Burtan: "Labirintul din noi Unde suntem?

Nu ne aude nimeni? Cat labirint s-a prabusit in noi? Umblam ca orbii, ne lovim de aer, Impovarati de pasul inapoi.

Aprindeti o faclie, de aveti, Sa alungam pustiul din secunde, Adanca noapte plina de primejdii, De pradatori cu mainile flamande. Am obosit, cu totii, vom pieri, Ca de o nesfarsita, lunga boala, Chiar inainte de-a imbatrani Si-a provoca destinul la rascoala. Ni s-au tocit vesmintele, ne dor, Si zilele ni s-au imputinat, Ratacitori pe valuri de-ntuneric, Pe umeri cu un cer instrainat.

De vom ajunge, unde vom ajunge? Drumul acesta duce nicaieri, In urma noastra se zaresc, trufase, Cete insangerate de hingheri... Nu mai avem nici apa, nici merinde, Spaima ne tine sufletul in gheare.

Unde suntem? Nu ne aude nimeni? Tradarea ne e singura salvare..."