Tara de sub picior

Tara de sub picior. Cartea verde a verzusilor - Ecobasm pentru mai mici si mai mari - de Victor Cilinca Victor Cilinca a fost navigator, scafandru, inginer tehnolog, a colindat Africa, Europa si China, pe mari si pe oceane. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, al Uniunii Ziaristilor Profesionisti, al Asociatiei profesorilor de Istorie.

A publicat 28 de carti: romane, povestiri, proza SF si politista. Volumul de fata cuprinde: Partea intai - Aventuri in Lumea-de-sub-picior Partea a doua - Taina Orasului Invizibil Teatru pentru copii: Taina Orasului Invizibil sau Tara de sub picior (Prolog Actul 1 Actul 2) Fragment din volum: “Spre seara vazura lumini. Bineinteles, Margarit nu vazu lumini, pentru ca era orb, dar fu primul care recunoscu mirosul iute de piper si-i anunta: - Sa fim cu mare bagare de seama, caci adulmec tocmai acum ca trecem pe langa un sat al pipernicilor!

- Sunt rai pipernicii astia?, intreba curios Arin. - Sunt mult mai rai decat durerea mea de ficat, ii explica competent Ficatel. - Aha, intelese perfect baiatul, cautand din ochi prin preajma ceva care ar fi putut sa-i slujeasca drept arma.

Ce bun ar fi fost acum un bold! Baiatul afla ca pipernicii erau un neam foarte certaret. Ca sa se certe cu cineva, nu trebuia neaparat sa existe si un motiv.

Daca cel cu care a inceput sfada, ii da pana la urma dreptate, pipernicul isi schimba imediat parerea, numai ca sa continue cearta. Dar Cox si aduse, impartind oamenilor, sabii de lemn tare ca otelul si ascutit: erau ghimpi din uscatura lui de tufa, pe care fusese obligat pana de curand sa o pazeasca. - De ce-or fi atat de rai?, se mira baiatul, incercand „sabia" cu unghia: era ascutita!

- Unii spun ca o fi din cauza piperului, ii raspunse de data aceasta Margarit, care legase carma cu un fir tare de paianjen si venise langa ceilalti. Pipernicii isi au de altfel numele de la boabele de piper in care isi scobesc casele. Au sate mici, ca nu se inteleg nici intre ei.

Intr-un bob sunt doar cateva case, fiecare cu spatele la cealalta, ca sa nu se uite careva pe geam in casa! Dar intotdeauna gasesti zece-douazeci de boabe de piper la un loc, ca acum. - De unde stii?, intreba Ulul, care incerca sa numere boabele dupa multimea focurilor care abia se vedeau arzand in departare.

- Simplu, dupa miros, il lamuri batranul. Cu cate boabe sunt aici, un urias ca Tom Degetel si-ar putea gati la cuptor o rama intreaga..."