Taine si descoperiri in evangheliile duminicilor

Hristos Insusi ne spune: Cercetati Scripturile, ca in ele socotiti a avea viata vesnica (In 5, 39). In Evangheliile duminicilor de peste an, explicate cu multa limpezime in cartea de fata din perspectiva necesitatilor vietii crestine in lumea contemporana, avem toata darea cea buna (Iac. 1, 17) pe care Dumnezeu o impartaseste imbelsugat prin cuvantul Sau: luminarea mintii, cunoasterea cea adevarata a celor de trebuinta, puterea de a indura incercarile si de a implini ceea ce avem de facut in aceasta viata, seninatatea si bucuria pacii duhovnicesti.

Citirea acestei lucrari va deschide ochii nostri ca sa cunoasca minunile din legea lui Dumnezeu (Ps. 118, 18), asa incat sa avem parte, cu harul Lui, si de fericirea vremelnica, si de cea vesnica. Fragment din lucrare: „Duminica fiului risipitor a) Slujitor al pacatului Sub indrumarea Sfantului Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului (Omilia a III-a la Parabola fiului risipitor, P.G.

151:32-45), vom incerca sa descoperim mesajele ascunse in aceasta parabola minunata a fiului risipitor, pe care a „compus-o" Hristos pentru a-i incuraja pe cei pacatosi, asa incat sa vina la pocainta. Precum vom vedea, fiecare cuvant al Domnului este folositor, avand si un mesaj foarte important. Un om avea doi fii (Luca 15, 11).

De ce doi, si nu trei sau patru? Deoarece de doua feluri sunt oamenii: cei buni si cei rai. Si cel mai tanar dintre ei i-a zis tatalui sau (Luca 15, 12) - nu cel mai varstnic, deoarece virtutea este mai varstnica decat rautatea.

Chiar si necuratul intai a fost inger de lumina si apoi a devenit diavol. Dar si omul tanar, spre deosebire de cel in varsta, este mult mai schimbator si nesupus. Tata, da-mi partea de avere ce mi se cuvine!

(Luca 15, 12). Si bunul parinte i-a dat partea ce i se cuveneal. Si nu dupa multe zile, adunand toate, fiul cel mai tanar s-a dus tara indepartata si acolo si-a risipit averea traind in desfranari (Luca 15, 13).

Nu a plecat imediat, ci a mai ramas cateva zile, deoarece prima si cea mai importanta cauza a lui era sa-si ia partea de avere, fara adica sa aiba ca scop sa plece repede de acasa. Altfel, ar fi zis tatalui sau: „Da-mi partea de avere ce mi se cuvine, caci vreau sa plec sa traiesc departe. Nu vreau sa mai stau langa tine." Cand si-a luat averea, atunci a venit si dorinta de a pleca departe de casa.

Atat de viclean si de metodic lucreaza diavolul: intai iti spune un gand — de exemplu, ca nu ai nevoie de biserica – si apoi te arunca in pacat si in inselare.”