Sumki

S umki. O poveste despre dragoste si aventura Un microroman emotionant despre calatoria frumoasa si dificila de la copilarie spre adolescenta, narat cu toata forta si delicatetea lui Amos Oz. Sumki e un baiat de 11 ani din Ierusalimul inca ocupat de britanici dupa al Doilea Razboi Mondial.

Bicicleta primita in dar de la unchiul excentric care-l rasfata promite sa fie inceputul unei aventuri minunate. Dupa debutul spectaculos, ziua ii aduce lui Sumki nenumarate rasturnari de situatie, dar nu tocmai cele visate de temerarul biciclist. Baiatul va simti ce inseamna tradarea, frica, rusinea, abandonul.

Iar seara va descoperi iubirea. Fragment din cartea "Sumki" de Amos Oz: "Tata m-a intrebat incet: - Stii cat e ceasul? - E tarziu, am raspuns eu cu tristete, strangand ascutitoarea in pumn.

- E 7:36, mi-a aratat tata, blocand usa de la intrare cu trupul lui si clatinand din cap de cateva ori de sus in jos, ca si cum ar fi ajuns la o concluzie trista, dar inevitabila. Apoi a adaugat: Tocmai am mancat. - Imi pare rau, am spus eu aproape in soapta.

- Am mancat si am spalat vasele, mi-a zis tata pe un ton calm. Iar eu stiam deja ce insemna calmul acesta si inima imi batea nebuneste. Pe unde a umblat Inaltimea Sa in tot acest timp?

Si unde este bicicleta? - Bicicleta... am zis eu speriat, iar sangele mi s-a scurs din obraji.

- Bicicleta... a repetat tata, accentuand fiecare silaba a cuvantului. - Bicicleta...

am baiguit eu, silabisind asemenea lui. Da. E la un prieten.

Am lasat-o la un prieten. Si chiar inainte de a apuca sa le inchid, buzele mele au adaugat: - Pana maine. - Chiar asa?

a intrebat tara, ca si cum mi-ar fi impartasit suferinta cu toata inima, pregatindu-se sa-mi dea un sfat simplu si bun, poate imi este ingaduit si mie sa stiu numele acestui distins prieten? - Este... am spus eu...

nu-l pot dezvalui. - Nu? - Nu.

- Cu nici un chip? - Cu nici un chip. Iar acum, stiam deja, acum urma sa incasez prima palma.

M-am ghemuit, ca si cum as fi incercat sa-mi ascund capul intre umeri si intreg trupul in pantofi, am inchis amandoi ochii si am strans cat puteam de tare ascutitoarea. Am asteptat pret de cateva secunde, cat sa trag aer in piept de trei sau patru ori, incet si prelung. Dar nu a urmat nici o lovitura.

Am deschis ochii si am clipit. Tata statea in picioare, asteptand sa-mi inchei reprezentatia. In cele din urma, a spus:"