Sufletul intre rai si iad

Daca multe alte obiceiuri si traditii par sa fi slabit, sa se fi degradat sau chiar sa fi disparut, obiceiurile si manifestarile taranului roman in legatura cu moartea omului si cu asistarea trupului si a sufletului sau dupa moarte par sa se fi pastrat mult mai bine, mai deplin, cel putin in coordonatele lor esentiale. Desigur, nu intotdeauna oamenii sunt constienti de intreaga semnificatie pe care o transmit gesturile si manifestarile lor. Totul depinde mult de apropierea de Biserica si de practicarea unei vieti cat mai atasate de randuiala pe care aceasta o propovaduieste, de efortul de a adauga o cercetare personala si de a reflecta la tainele existentei.

Unghiul de abordare in aceasta lucrare a fost cu precadere teologic. Alte si alte interpretari, din ce in ce mai aprofundate, se pot eventual adauga. Nu in ultimul rand, este de luat aminte la extraordinara forta plastica prin care oamenii locului reusesc sa-si exprime credintele in legatura cu parcursul sufletului dupa moarte, pana la 40 de zile si dincolo de ele, intru vesnicie.

Remarcabil este faptul ca aceasta forta plastica isi are radacinile intr-un continut spiritual coerent, de o mare profunzime si acuratete, rezultat al unei trairi crestine firesti. Fragment din volum: „Parcursul sufletului, in traditia Bisericii Ortodoxe si a poporului care marturiseste credinta ei, este mai detaliat, cele 40 de zile fiind impartite in trei perioade distincte. Intaia perioada este formata din trei zile in care sufletul nu abandoneaza definitiv trupul, ci mai adasta in preajma lui.

In primele doua zile, sufletul, insotit de ingeri, umbla prin locurile in care a faptuit binele. In buna parte, sta si pe langa casa in care a locuit si chiar in preajma trupului sau neinsufletit. Deja se bucura de oarecare ubicuitate.

A treia zi, sufletul urca la cer pentru a adora pe Dumnezeul Creatorul sau. Suisul acesta are a trece un numar de vami (diferit de la un autor la altul), la care sufletul este cercetat pentru diferite categorii de pacate. Fiecare vama este vazuta ca un fel de tribunal, la care are loc un mic proces si o mica judecata, in cursul careia ingerii si dracii isi disputa sufletul celui adormit, enumerand faptele bune si pe cele rele care intra sub vami.

Din ziua a treia si pana in ziua a noua, sufletul este purtat in rai pentru a-i admira frumusetile, pentru a vedea locasurile sfintilor. A noua zi, sufletul este dus din nou la tronul lui Dumnezeu pentru a I se inchina. In fine, din ziua a noua pana in cea de-a patruzecea, sufletul este purtat prin iad, unde vede toata suferinta celor de acolo.

In ziua a patruzecea au loc cea de-a treia prezentare a sufletului in fata lui Dumnezeu, precum si judecarea lui particulara, in urma careia, in functie de faptele savarsite pe parcursul vietii, i se randuieste un loc pana la judecata de apoi, fie in rai, fie in iad. Dupa cum se vede, pe durata celor 40 de zile, sufletul celui are a plecat din aceasta lume se infatiseaza de trei ori in fata tronului lui Dumnezeu.”