Suflet perpetuu...

"Poezia nu „se scrie”. Ea rasare de undeva, dintr-o alta lume de simtire, in momente pretioase de deschidere, de receptivitate, de gratie. O lume a unor altfel de frecvente-unduiri ale acelui Ocean Cauzal al Existentei… Vibratii primordiale… Care cresc, care se coaguleaza…, devenind ganduri-simtiri-cuvinte-forme… La inceput a fost Cuvantul… Cuvantul Universului care va deveni viata, fiinte, simtire, cuvinte ale acestor fiinte, prin care isi exprima ele simtirea.

Vibratii-cuvinte care creeaza forme: ale Dumnezeului sau ale fiintelor… Poezia nu „se citeste”. Uneori acele cuvinte nu inseamna nimic pentru minte: pentru ca poezia nu poate fi inteleasa cu mintea… Trebuie doar sa o lasi sa te patrunda ca sa incerce sa trezeasca si in tine acele unduiri ale unor altfel de simtiri… Sa poti patrunde si tu, in acea alta lume, a unor altfel de intelesuri-cuvinte-forme… Si poate ca, astfel, patrunzand in adancimi, vei descoperi si tu Oceanul Cauzal… si acele frecvente primordiale ale sale…, unduirile care devin Existenta-Manifestare…, ganduri-simtire…, cuvinte-forme… La Inceput a fost Cuvantul: Vibratia primordiala, Cuvantul Creatiei… care va deveni viata, gand, simtire, cuvant… Un „Inceput” care este, insa, mereu, incontinuu… Perpetuu…" - Indra Fragment din cartea de poezii: "Stii Tu, Doamne? Stii Tu, Doamne?

Fara Tine lume-ai pustie. Nici pacea nu-i pace Nici viata nu-i vie… Si vorba e stearpa Si viersul e ciung, Cand nu esti acolo Sa-l vezi alergand Prin inimi de piatra Gasindu-si mormant… Stii tu, Doamne Ca fara Tine, Ceru-i foarte departe Si e gol pe Pamant?"