Substituirea

Premiul Hugo pentru cel mai bun roman 1956 Premiul Hugo pentru cel mai bun roman 1956 Pentru inceput vreau sa-mi juri solemn ca nici macar in somn nu vei vorbi despre ce vei afla in continuare." Intrigi politice, conspiratii interplanetare, crime, rapiri, rasturnari de situatie... si un secret urias, a carui dezvaluire ar putea pune in pericol siguranta intregii galaxii. Daca vreodata Satana l-ar inlocui pe Dumnezeu, ar considera ca este necesar sa-si asume atributele Divinitatii.

Fragment din romanul "Substituirea" de Robert A. Heinlein: “Domnul comisar teritorial Boothroyd fusese, desigur, numit in functie de catre Partidul Umanitatii, la fel ca intreg personalul aflat in subordinea lui, cu exceptia functionarilor publici. Dak mi-a spus ca era convins intr-un procent de cel putin saizeci la suta ca Boothroyd nu avea niciun amestec in rapire.

Dak il considera cinstit, dar ingust la minte. De fapt, nici Dak si nici Rog Clifton nu credeau ca ministrul suprem Quiroga era implicat. Amandoi faceau responsabil un grup terorist clandestin din interiorul Partidului Umanitatii, autointitulat „Actionistii", care urmau ordinele unor persoane influente care invarteau sume uriase de bani si voiau sa faca profituri cat mai mari posibile.

Personal, nu cred ca puteam face deosebirea dintre un actionist si un actionar. Insa chiar dupa ce am aterizat, s-a intamplat ceva care m-a facut sa ma intreb daca prietenul nostru Boothroyd era chiar atat de cinstit si ingust la minte precum il credea Dak. Nu s-a intamplat nimic grav, dar tocmai lucrurile marunte puteau compromite definitiv rolul pe care trebuia sa-l joc.

Intrucat eram un Vizitator Foarte Important, am fost intampinat de comisar. Dar neavand nicio functie publica, cu exceptia aceleia de membru in Marele Consiliu si calatorind in particular, nu mi s-au acordat onoruri oficiale. Comisarul era insotit doar de consilierul sau si de o fata cam de cincisprezece ani.

Il stiam din fotografii si aveam destul de multe informatii despre el. Rog si Penny ma instruisera bine. Ne-am strans mainile, l-am intrebat despre sinuzita lui, i-am multumit pentru experienta placuta pe care am avut-o in timpul ultimei mele vizite si am vorbit cu consilierul lui cu caldura, ca de la barbat la barbat, in stilul lui Bonforte.

Dupa aceea m-am intors catre tanara domnisoara. Stiam ca Boothroyd avea copii, unul dintre ei fiind de acelasi sex si cam de aceeasi varsta ca fata asta. Nu stiam, poate ca nici Rog si Penny nu stiau, daca Bonforte o mai intalnise sau nu inainte.

Dar tot Boothroyd a fost cel care m-a scos din incurcatura: - Nu cred ca ai cunoscut-o pana acum pe fiica mea, Deirdre. A insistat sa vina astazi. Din imaginile pe care le studiasem nu imi puteam da seama cum se comporta Bonforte cu tinerele domnisoare.

Deci, pur si simplu, trebuia sa fiu Bonforte – un vaduv de cincizeci si ceva de ani, fara copii, nepoate, si probabil cu putina experienta referitoare la adolescente. In schimb, cu foarte multa experienta in comunicarea cu persoanele straine. Asa ca am tratat-o ca si cum ar fi avut de doua ori varsta ei reala si am pupat-o pe obraz in loc sa-i sarut mana.

S-a imbujorat si cred ca a fost foarte placut impresionata."