Sub aceeași stea

Fara suferinta, cum am putea sti ce e bucuria? Isi vor aminti oamenii de mine? Ce sens are viata mea?

Ce vreau sa las in urma? Desi un medicament miraculos i-a prelungit viata, Hazel Grace Lancaster, in varsta de 16 ani, are impresia ca de cand se stie a fost „in faza terminala". Insa atunci cand fermecatorul Augustus Waters, suferind si el de aceeasi boala cumplita, apare la intalnirile unui grup de suport unde merge Hazel, povestea fetei va fi complet rescrisa.

Spirite inrudite, impartind acelasi farmec si acelasi simt al umorului, Hazel si Gus incep o cursa contra cronometru in care invata ce inseamna sa iubesti. Sub aceeasi stea este un amestec de melancolie, duiosie, intelepciune si umor. The New York Times International Bestseller #1 TIME Magazine Fiction Book – 2012 Entertainment Weekly Best Fiction Book – 2012 #1 New York Times Bestseller #1 Wall Street Journal Bestseller USA Today Bestseller The Huffington Post Best Books – 2012 Publishers Weekly Best Book School Library Journal Best Book „Povestea de iubire dintre Hazel si Augustus este cu atat mai reala, cu cat este condamnata inca de la inceput.

Curajul si seninatatea de care dau dovada sunt o lectie de viata dintre cele mai impresionante.” - Entertainment Weekly „Gandurile mele sunt stele pe care nu le pot aduna in constelatii.” -- Augustus Waters John Green s-a nascut la 24 august 1977. Pentru romanul sau de debut, Looking for Alaska, a fost recompensat cu Michael L. Printz Award (2006).

Cea mai recenta carte a sa, Sub aceeasi stea, a ocupat prima pozitie pe lista de bestselleruri a publicatiei The New York Times. Fiind unul dintre cei mai activi scriitori pe platforme virtuale, John Green a creat, impreuna cu fratele sau, Brotherhood 2.0, cel mai popular proiect video online, accesat pe YouTube de peste 30 de milioane de fani Nerdfighter din intreaga lume. Fragment din roman: " Imi placea mama, dar faptul ca era mereu langa mine imi dadea o stare ciudata de nervozitate.

Si imi placea si Kaitlyn. Cu adevarat. Dar dupa cei trei ani in care fusesem indepartata de expunerea scolara propriu-zisa la cei de varsta mea, resimteam acea perioada ca pe o prapastie creata intre noi, peste care nu se putea construi nicio punte.

Cred ca prietenii mei de la scoala voiau sa ma ajute pana la capat in lupta mea cu cancerul, dar in cele din urma au descoperit ca le era imposibil. In primul rand, nu exista niciun capat. Asa ca m-am scuzat motivand ca am dureri si ca sunt obosita, dupa cum procedam adesea cand ma intalneam cu Kaitlyn sau cu ceilalti prieteni ai mei.

Ca sa fiu sincera, durea mereu. Durea mereu sa nu poti respira ca o persoana normala, sa fii nevoita sa le reamintesti fara incetare plamanilor tai sa fie plamani, fortandu-te sa accepti ca e fara leac durerea sfredelitoare din interior spre exterior cauzata de oxigenarea insuficienta. Deci, nu minteam, de fapt.

Pur si simplu alegeam dintre adevaruri. Am gasit o banca in jurul careia era un magazin Irish Gifts, Fountain Pen Emporium si un magazinas in care se vindeau sepci de baseball -un colt din mall de unde nici macar Kaitlyn n-ar cumpara vreodata, si am inceput sa citesc Zorii de la miezul noptii. Raportul fraza-cadavru era de 1:1, asa ca am devorat cartea fara sa-mi ridic macar o data privirea din ea.

Imi placea sergentul-major Max Mayhem, in pofida faptului ca nu avea prea multe din punctul de vedere al unei personalitati tehnice, dar cel mai mult imi placea ca aventurile lui continuau sa se intample. Apareau mereu si mai multi tipi rai de omorat, si mai multi tipi buni de salvat. Noi razboaie izbucneau inainte sa fi fost castigate cele vechi.

ca sa fiu sincera, nu mai citisem o serie ca asta inca din copilarie si eram incantata sa traiesc iar intr-o fictiune infinita. "