Stockholm Delete

De la autorul bestsellerului Salonul VIP Avocata Emelie Jansson, fostul puscarias poreclit Teddy si nepotul acestuia, un adolescent certat cu legea, fac echipa pentru a rezolva o crima ingrozitoare. Cand alarma unei case se declanseaza pe una dintre insulele arhipelagului Stockholm, un paznic apare si se asteapta sa gaseasca urmele unei spargeri. In schimb, descopera un cadavru macelarit, imposibil de identificat.

Cine este victima crimei si cine este criminalul? Cat timp avocata investigheaza cazul, fostul puscarias trebuie sa se confrunte cu propriul trecut si sa-si salveze nepotul de la o soarta defavorabila. In curand toti sunt prinsi intr-un joc cu mize mari, care ameninta sa le distruga existentele.

"Cu un ritm alert si plin de actiune, acest roman sumbru si intunecat se adreseaza cititorilor care vor o poveste politista cat mai intensa."- Library Journal "Cel de-al doilea roman care ii are ca protagonisti pe Emelie si Teddy este o mostra de realism social perfect credibil si de mare clasa." - Litteratursiden, Danemarca Jens Lapidus (n. 1974) este autorul trilogiei Stockholm Noir, deja un fenomen international. Experienta sa profesionala ca avocat specializat in drept penal i a oferit acces la o lume pe care majoritatea oamenilor prefera sa o ignore.

Critica l-a numit „un James Ellroy al Suediei", un autor care spune lucrurilor pe nume si scrie despre viata de pe strada, insistand asupra punctelor sensibile ale societatii. Stockholm Delete a fost nominalizat in 2015 la Premiul pentru cel mai bun roman politist suedez, acordat de catre Academia suedeza a scriitorilor de romane politiste. Romanul este tradus in 20 de tari, fiind in curs de ecranizare de catre casa de productie Filmlance din Suedia.

Fragment din romanul "Stockholm Delete" de Jens Lapidus: „Padurea de langa Barsta. Molizi si pini desi. Pamantul: o umbra neintrerupta.

Viata in bezna. In fata lui Teddy: o groapa. Groapa lui.

In trecut, venise de multe ori aici. Imprumutase cazmaua si harletul de la Tagg. Vechea lui ascunzatoare: nu-si inchipuise c-o sa se mai intoarca la ea.

Isi jurase c-o sa lase in urma lucrurile tainuite aici, amintiri ruginite ale unei vieti trecute. Harlet si cazma. Sudoare pe frunte.

Manusi de protectie si noroi pe bocanci. Avea spinarea fleasca. Radacini, pietroaie, pamant.

O sa ajunga curand destul de adanc. In groapa cu armele lui. Era cu totul innebunit de furie.

Il prostisera sa-l rapeasca pe Mats Emanuelsson acum noua ani, probabil il facusera si pe Ivan sa creada ca e vorba numai despre bani. El era singurul care facuse inchisoare pentru asta. Apoi, acum patru ani, Mats plecase si se sinucisese.

Tot ei facusera ceva ca sa se intample si asta. Si acum Benjamin era retinut sub suspiciunea de crima — cumva, era tot ceva legat de povestea asta. Teddy era sigur.

Ei il urmareau si se tineau dupa el. Ei incercasera sa-l ciuruiasca si, in schimb, aproape ca o ucisesera pe Sara. Sarisera mult calul.

Cel mai important: el il ajutase pe rapitor, fara sa-si dea macar seama. Avea de platit o datorie. Deja asteptase prea mult.

Gandurile i se indreptara catre Sara. Prima data cand venise la inchisoare, impreuna cu cealalta colega, Emma. Cand ii spusese sa nu-i mai ceara Emmei lucruri pe care n-avea voie sa le faca, Teddy o ascultase.

Si chiar atunci, in momentul ala in care o asculta pe Sara. Atunci incepuse sa se schimbe ceva in el. Momentele lor in camera comuna, timpul petrecut pe coridoare cand nu mai era nimeni in jur, orele din camera de vizite.

Scrisorile, telefoanele. Toate, cu ea. Se gandi ca renuntase la ea ca femeie, exact cum renuntase si ea la el.

Dar stia ca n-a renuntat la ea ca persoana. O calatorie din adancuri inspre suprafata. Cu Sara, se schimbase totul.

Si acum: Teddy o lua de la capat. Se stia cum e, o simtea. Era vechiul lui sine si nu putea face nimic in legatura cu asta.

Facuse basici de la sapat, desi purta manusi. Sarma pe care o infasurase cu ani in urma in jurul unuia dintre copaci era inca acolo. Si scrijelitura pe care o facuse in scoarta era la locul ei, desi nu era foarte clara.

Impinse cazmaua cat de adanc putu in pamant. Acolo: ceva dur — valiza Samsonite in care ascunsese totul. Propriul lui cufar cu comori.”