Star Wars - Viziuni din viitor

Planul iscusit al Imperiului este in plina desfasurare. Noua Republica se afla in pragul unui razboi civil, iar zvonurile despre reintoarcerea din morti a legendarului Mare Amiral Thrawn unesc fortele imperiale. Acum Luke Skywalker, Han Solo, Printesa Leia si aliatii lor se confrunta cu provocarea vietii lor.

Fragment din cartea "Star Wars - Viziuni din viitor" de Timothy Zahn: "Spargatorul de Pietre spuse ceva cu acea aproape-voce iritanta de qom jha si zbura pentru a se aseza in pozitia lui obisnuita, cu capul in jos, pe o stalactita micuta. — Minunat, anunta Luke. Se pare ca am ajuns.

Mara ridica raza baghetei luminoase de pe pamant in fata ei si cerceta peretii coridorului, neindraznind sa creada ca epuizanta calatorie de patru zile se incheiase in final. Orase sau nave spatiale, ori chiar o tabara linistita sub cerul liber — acestea erau peisajele pe care si le-ar fi dorit. Treaba asta cu orbecaitul prin intuneric, in tuneluri murdare, in care siroieste apa si aerul este umed, nu era in mod clar, facuta pentru ea.

Dar supravietuise, si nu simtise nevoia sa il omoare pe vreunul dintre qom jha de mai mult de doua ori pe zi, si droidul astromec nu provocase prea multe probleme, iar Skywalker fusese o companie neasteptat de placuta. Fireste, de acum se vor confrunta cu Turnul inalt, cu toate pericolele lui necunoscute. Dar asta era bine.

Pericolul facea si el parte din peisajele preferate de ea. Si dintre ale lui Luke, daca statea sa se gandeasca. — Uite-o, zise Luke, indreptandu-si raza baghetei luminoase spre o portiune de stanca aflata la cativa metri mai departe in lungul coridorului.

— De partea asta a acelei arcade. — Arcada? repeta Mara incruntandu-se in timp ce indrepta bagheta luminoasa in directia indicata.

Sigur, era imposibil ca cineva sa fi construit o arcada aici, in mijlocul pustietatii, nu? Nu. Fireste, semana destul de mult cu o arcada, cu coloanele ei laterale mai mult sau mai putin verticale facand o deschizatura de vreo doi metri latime pe coridorul cavernei, iar arcul ei aproape rotund unindu-se cu tavanul cam la trei metri insa orice privire mai atenta arata imediat ca era vorba de o formatie naturala, creata de vreun truc de eroziune sau de lovitura unei pietre ori de vreun curs de apa demult disparut.

— E un fel de a spune, zise Luke, mutandu-si si el raza de lumina pe formatiunea de piatra. Aminteste intr-un fel de arcada aceea din orasul Hyllyard de pe Myrkr, nu? — Te referi Ia chestia aia enorma, ca o ciuperca, pe care ti-ai dat toata silinta sa o darami peste noi?

replica ea. Cea pentru care a trebuit sa ne croim drum prin padure vreme de trei zile pentru a ajunge la ea? Aia unde jumatate dintre trupele de soc din Imperiu stateau si ne asteptau sa venim?

— Chiar aia, spuse el, iar Mara simti amuzamentul pe care provocase tirada ei. Ai uitat ca a fost locul in care ti-ai dorit mai mult decat orice din galaxie sa ma omori. — Eram tanara atunci, zise ea taios, indreptandu-si lumina in alta parte.

— Deci, unde-i deschizatura asta? — Chiar acolo, spuse Luke, mutandu-si iar raza baghetei luminoase catre o portiune de perete care parea mototolita, chiar de sub tavan. In centrul fasciculului de lumina era o mica zona deschisa care parea sa se piarda in bezna de dincolo.

— O vad, zise Mara. Nu parea sa intre aer pe acolo; trebuie ca era blocata ceva mai departe. Pare stramta.

— Nu pentru mult timp, spuse Luke, dandu-i bagheta luminoasa si aprinzand sabia Jedi. — Dati-va inapoi — probabil ca o sa sara aschii de piatra. Roti sabia in perete, taind piatra...

Si, cu o palpaire de lumina verde, lama disparu. R2 tipa, iar Mara prinse explozia lui de uimire, cand Luke se clatina un pic inainte de a-si recapata echilibrul. — Ce s-a intamplat?

intreba ea. — Nu stiu, zise el uitandu-se de aproape si piezis la capatul armei. — Credeam ca am pornit-o...

stai sa mai incerc o data. Apasa butonul si, cu obisnuitul trosc-fas, lama se aprinse iar la viata. Luke o privi pentru o clipa, apoi lua o pozitie sigura de lupta si roti iar varful sabiei in peretele de stanca.

Si, inca o data, lama taie doar putin in roca inainte de a se stinge. Unul dintre qom jha batu din aripi si spuse ceva. — Da, zise Luke, iar Mara putu simti banuiala urata din mintea lui cand amintiri vechi iesira la suprafata.

— Da ce? intreba ea. — Trebuie ca aceasta piatra contine minereu de cortoza, ii spuse el.

Isi ridica bagheta luminoasa langa fata rocii, lumina dansand in scantei minuscule. Mara clatina din cap. — In viata mea n-am auzit de asta.

— Se pare ca este destul de rar, spuse Luke. Tot ce stiu este ca inchide sabiile de lumina. Corran si cu mine am dat odata peste niste utilizatori de Forta care isi facusera armuri din fibre de cortoza impletite.

A fost o surpriza destul de mare. "