Stăpânul umbrelor. Seria Uneltiri întunecate. Vol.2

Stapanul Umbrelor este cartea a II-a din seria Uneltiri intunecate. Ti-ai da sufletul-pereche in schimbul sufletului tau? Emma Carstairs a aflat ca dragostea pe care o impartaseste cu parabatai-ul ei, Julian Blackthorn, nu este numai interzisa, dar ii poate distruge pe amandoi.

Stie ca ar trebui sa fuga cat mai departe de Julian. Dar cum poate face asta cand familia Blackthorn este amenintata din toate partile? Singura lor speranta este Cartea Neagra a Mortii, un tom de magie avand o putere cumplita.

Toata lumea o vrea. Dar numai cei din familia Blackthorn o pot gasi. Izbanda poate veni cu un pret pe care Julian si Emma nici nu si-l imagineaza, unul ce va aduce cu sine o judecata a sangelui care ar putea avea repercusiuni pentru tot si toti cei pe care ii iubesc ei cel mai mult.

Din seria Uneltiri intunecate fac parte: Volumul 1: Doamna de la Miezul Noptii Volumul 2: Stapanul umbrelor Volumul 3: Regina Aerului si a Intunericului Fragment din volumul "Stapanul umbrelor. Seria Uneltiri intunecate. Vol.2" de Cassandra Clare: "Erau singurele momente in care ea se mai relaxa din ziua in care Jem ii vorbise despre blestemul parabatai-lor, cand ii spusese ca acei parabatai care se indragostesc unul de celalalt ajung sa innebuneasca si sa-i distruga pe cei dragi si pe ei insisi.

Intelesese imediat: nu putea permite sa se intample asta. Sa i se intample asta lui Julian. Sau familiei lui, pe care si ea o iubea.

Nu putea sa se impiedice sa-l iubeasca pe Julian. Era imposibil. Asa ca trebuia sa-l faca pe Julian sa n-o mai iubeasca.

Julian insusi ii aratase cum sa faca asta, cu doar cateva zile in urma. Cateva cuvinte, pe care el i le soptise aproape de pielea ei, intr-unul din rarele lui momente de vulnerabilitate: era gelos pe Mark. Era gelos ca Mark putea sa vorbeasca si sa flirteze cu ea cu atata usurinta, in timp ce el trebuia sa ascunda mereu ce simte.

Mark statea acum rezemat de tablia patului, alaturi de ea, cu ochii pe jumatate inchisi. Pe sub pleoape abia se vedeau niste semiluni de culoare, iar genele lui erau ceva mai intunecate decat parul. Ea si-a amintit ca il chemase in camera ei.

Vreau sa ne prefacem ca suntem apropiati. Ca ne iubim. El ii intinsese mana, si ea vazuse furtuna din ochii lui.

Salbaticia aceea care ii amintea ca Taramul Elfilor nu era doar iarba verde si idila. Ca erau acolo cruzime salbatica, lacrimi si sange si fulgere care brazdau cerul noptii ca un pumnal. De ce sa mintim?

intrebase el. In prima clipa, ea crezuse ca vrea sa spuna De ce vrei sa mintim asa? Dar nu asta voise el sa spuna, ci De ce sa mintirn, cand putem sa facem sa fie adevarat?

Statuse dreapta in fata lui, simtind ca o doare tot trupul, pana in suflet, toate locurile acelea de unde il smulsese pe Julian, ca si cum si-ar fi smuls carnea de pe ea. Se spunea ca erau unii care se duceau la Vanatoarea Salbatica dupa ce au suferit o pierdere grea, preferand sa-si urle durerea in ceruri decat sa sufere in tacere in vietile lor cenusii. Isi amintea cum zburase prin ceruri cu Mark, care o tinea de mijloc: lasase atunci cerul sa absoarba tipetele ei de incantare, fiorul libertatii pe care i-l dadea acel cer unde nu exista durere, nici neliniste, ci doar uitare.

Si acolo era Mark, frumos, asa cum e frumos cerul noptii, oferindu-i aceeasi libertate prin mana lui intinsa. Ce-ar fi daca l-as putea iubi pe Mark? s-a gandit ea.

Ce-ar fi daca as face ca minciuna asta sa devina adevar?”