Spioana

Singura ei vina: a fost o femeie libera. O dansatoare care a socat si a fermecat publicul. O curtezana care a sfidat rigorile vremii.

O spioana – poate cea mai faimoasa – care i-a subjugat pe puternicii zilei. Inalta societate a adulat-o si a detestat-o, ziarele au elogiat-o si au condamnat-o. Sub numele de Mata Hari a devenit un mit, iar arma ei a fost seductia.

La inceputul efervescentei Belle Epoque, pe scenele de la Scala si Olympia, Mata Hari aprinde imaginatia contemporanilor sai. Are barbatii la picioare si forta de a-i manevra dupa plac: artisti, aristocrati, diplomati si oameni de stat sunt tot atatea marionete in jocul ei periculos. Dar zarurile sortii nu cad de multe ori la fel, iar tanara, aflata mereu intr-o frenetica reinventare de sine, scapa din maini fraiele propriei vieti.

La aproape un secol de la moartea ei, Paulo Coelho recompune, pornind de la documente de arhiva nepublicate, portretul captivant al uneia dintre cele mai enigmatice, curajoase si independente femei din istorie. De la copilaria intr-un orasel olandez, la viata traumatizanta alaturi de un ofiter alcoolic in Java si pana la anii de glorie in capitala Frantei, Spioana e un puzzle fascinant si o lectie admirabila despre echilibrul fragil dintre nonconformism si luciditate. Fragment din roman: "Zvelta si inalta, cu flexibilitatea gratioasa a unui animal salbatic, cu par negru care se onduleaza straniu si ne poarta catre un taram fermecat.

Cea mai feminina dintre toate femeile, care scrie o tragedie necunoscuta cu trupul sau. Mii de curbe si mii de miscari care se imbina perfect cu mii de ritmuri deosebite. Taieturile astea din ziare par bucati dintr-o ceasca sparta, povestind despre o viata de care nici nu imi mai aduc aminte.

Dupa ce voi iesi de aici o sa le leg in coperte de piele; fiecare pagina va avea un chenar de aur si vor ramane mostenire fiicei mele, daca toti banii mi-au fost confiscati. Cand ne vom vedea, ii voi povesti despre Folies Bergere, visul tuturor femeilor care si-au dorit sa danseze in fata unui public. O sa-i spun cat de frumoase sunt Madridul Habsburgilor, strazile Berlinului, palatele din Monte Carlo.

Vom merge impreuna la Trocadero, la Cercle Royal, ne vom duce la Maxim's, la Rumpelmeyer si la toate restaurantele care ii vor deschide larg usile celei mai faimoase cliente a lor. Vom calatori amandoua in Italia, bucuroase sa vedem ca blestematul de Diaghilev e in pragul falimentului. O sa-i arat La Scala din Milano si o sa-i spun cu mandrie: — Aici am dansat in Bacchus si Gambrinus de Marceno.

Sunt sigura ca ceea ce mi se intampla acum va fi de fapt de bun augur pentru reputatia mea; cui nu i-ar placea sa fie vazut alaturi de o femeie fatala, poate chiar o „spioana" plina de secrete? Oricine flirteaza cu pericolul, atata timp cat pericolul nu exista. "