Sonata Gustav

Roman despre prietenie si nevoia de iubire, despre binele imens si raul de neiertat care se pot ascunde in cele mai marunte gesturi, Sonata Gustav a castigat National Jewish Book Award in 2017, a fost finalist la Costa Novel Award (2016), Walter Scott Prize (2017), Royal Society of Literature Ondaatje Prize (2017) si nominalizat la Women Prize for Fiction (2017) si International Dublin Literary Award (2018 ). Bestseller Sunday Times, este tradus in peste 30 de tari. Gustav s-a nascut intr-un orasel elvetian pasnic, unde al Doilea Razboi Mondial nu pare sa fi lasat cicatrici.

Dar familia Perle a suferit consecintele alegerilor facute de tata, Erich, in timpul conflagratiei, cand Elvetia si-a inchis granitele pentru refugiatii evrei. Crescut de o mama adorata, Emilie, dar care este rece si dominatoare, incapabila sa uite loviturile trecutului (o copilarie lipsita de iubire, o casnicie nefericita, ruina adusa de actiunile lui Erich), Gustav se bucura de afectiune prin procura cand se imprieteneste cu Anton, fiul sensibil si rasfatat al unei familii prospere, talentat pianist. Modelat de austeritate si frustrare, Gustav invata sa traiasca lipsit de pasiune, multumit de ritualurile pedant-repetitive ale vietii sale de director de hotel.

Dupa moartea lui Emilie, sobrul Gustav incepe sa afle povestea familiei sale, iar nebanuitele pasiuni devastatoare si gesturi dramatice ale trecutului ii naruie esafodajul convingerilor. Salvatoare pare sa fie revelatia unei pretioase iubiri tarzii. Sonata Gustav e un roman de o frumusete extraordinara, dureroasa, o poveste despre o iubire profunda, in antiteza cu atatea relatii esuate, si despre conflictul dintre pasiune si stapanirea de sine.

Rose Tremain este unul dintre cei mai buni scriitori britanici, iar acest roman stralucit merita sa ajunga la cati mai multi cititori. – Salman Rushdie Traducere si note de Veronica D. Niculescu Fragment din romanul "Sonata Gustav" de Rose Tremain: "Anton a venit la gradinita primavara, cand inca era frig.

A intrat in clasa si a ramas langa usa, plangand. Nici unul dintre copii nu-l mai vazuse pe acest baiat inainte. Una dintre educatoare, Fraulein Frick, s-a dus la el, l-a luat de mana, s-a lasat in genunchi si a inceput sa-i vorbeasca, dar el nu parea s-o auda.

Plangea in continuare. Fraulein Frick i-a facut semn lui Gustav. Gustav nu-si prea dorea sa fie el baiatul ales pentru a-l linisti pe acest copil care plangea, dar Fraulein Frick l-a indemnat sa vina la ea si i-a zis lui Anton: - El e Gustav.

Gustav o sa fie prietenul tau. O sa te duca la groapa cu nisip si acolo puteti sa faceti un castel impreuna, inainte sa incepem lectiile. Anton a privit in jos spre Gustav, care era un pic mai scund decat el.

Gustav i-a spus: - Mama zice ca-i mai bine sa nu plangi. Zice ca trebuie sa te stapanesti. Anton a parut asa de surprins sa auda.

asta, incat a incetat brusc sa planga. - Ia uite, a zis Fraulein Frick. Foarte bine.

Deci mergi cu Gustav. Educatoarea a scos o batista si i-a sters obrajii lui Anton. Fata baiatului era de un roz aprins, ochii ii erau niste mari iazuri intunecate.

Tremura din tot corpul. Gustav l-a condus la groapa cu nisip. Mana micuta a lui Anton se simtea extraordinar de fierbinte.

Gustav a zis: - Ce fel de castel vrei sa facem? Dar baiatul n-a putut raspunde. Asa ca Gustav i-a dat o lopatica si a spus: - Mie-mi plac castelele imprejmuite de un sant.

Incepem cu santul? Gustav a trasat un cerc si au inceput sa sape. In jurul lor s-au strans alti cativa copii care se holbau la baiatul cel nou."