Soldatul iernii

Roman premiat cu Northern California Book Award Best of 2018 pentru New York Times, Washington Post, San Francisco Chronicle, NPR Viena, 1914. Lucius are 22 de ani si e student la medicina cand Primul Razboi Mondial cuprinde Europa. Dintr-un eroism romantios, se inroleaza in armata si ajunge intr-un spital improvizat, intr-o vale din Carpati.

Toti ceilalti doctori au fugit, a mai ramas doar misterioasa asistenta Margarete. De la ea, Lucius trebuie sa invete repede si brutal meseria de medic in cele mai neprielnice conditii. Intr-o zi, un soldat inconstient, avand buzunarele pline cu desene stranii, e adus mai mult mort decat viu.

Ca sa-l salveze, Lucius va lua o decizie care va schimba pentru totdeauna viata doctorului, a pacientului si a asistentei. O poveste de razboi care ajunge din salile de bal ale Vienei imperiale in padurile de pe Frontul de Est, din salile de operatie improvizate in sate pana pe campurile de lupta calcate de copitele cavaleriei. Pe fundalul disolutiei Europei atat de bine cercetat si atat de meticulos descris, Mason gaseste cateva suflete pierdute si le ghideaza spre o pace relativa.

- New York Times Fragment din cartea "Soldatul iernii" de Daniel Mason: "Viena aceea in care s-a intors Lucius in februarie 1917 era intunecata, flamanda si satula de razboi. Disparusera copiii veseli. Disparusera negustorii ambulanti cu butoaiele lor pline cu peste si cu castraveciori.

Disparusera duduile dragalase in rochite albe; disparusera steagurile si fanfarele; disparuse turta dulce in forma de tar sau urs rusesc. Acum Viena parea lovita de ciuma, isi spunea Lucius. Nu mai existau nici copacii de pe marginea strazilor, pe care el si-i amintea plini de grauri.

Se opri pe trotuarul din fata Garii de Nord, dar imediat asupra lui se repezira mai multi copii incercanati, care vindeau ata si nasturi. Porni repede mai departe. Un barbat cu melon si guler inalt se apropie de el si-i arata o seringa cu lichid tulbure.

- Ai facut o infectie la picior, soldat? Cu fiertura de vita te vindeci in doua saptamani. Garantat.

Fara efecte secundare. Lucius ii intoarse dezgustat spatele si se pomeni ca se uita la carutul in care se afla un om fara picioare si cu mainile infasurate in zdrente. I se franse inima, fiindca nimic nu-l pregatise pentru o asemenea suferinta a orasului sau.

Parca era un tablou de Bosch, un iad al pacatosilor. Nici nu apuca sa-i dea omului un pumn de coroane, ca de el se apropie alt carut, cu alt barbat fara picioare. Si, fara sa le cheme, il coplesira amintirile despre pacientii lui.

Ii rasuna in urechi scrasnetul fierastraului pe os. Vazu ranile, pielea si carnea date la o parte, tendoanele lucioase. Mainile si picioarele retezate.

Degetele degerate si negre. Horvath urland in zapada. Horvath.

La o astfel de soarta il condamnase el? Sa ajunga un olog intr-un carut, pe care sa-l impinga pe gheata cu mainile infasurate in zdrente... Un strigat.

Trecea un camion. Cauciucul rotilor fusese rechizitionat, asa ca acestea zbierau acum pe pietrele inghetate ale drumului. Nu-i nimic, isi spuse.

N-a strigat nimeni. N-au fost decat niste roti. Un vant rece se isca din cealalta parte a pietei.

- Merse mai departe. Casa lui era in sudul orasului, insa acum sovaia. Trecuse prea mult timp.

Iar amintirea lui Horvath il deprimase. Nu se simtea inca stare sa dea ochii cu parintii sai."