Softul Ge

"Softul GE este o proza parabolica si alegorica, cu cheie, o „istorie ieroglifica“. Flaviu George Predescu are capacitatea de a abstractiona subtil si convingator, ca si capacitatea de a construi un univers fictional, paralel cu lumea reala, care s-o cuprinda pe aceasta intr-o ecuatie perena. In cazul unui astfel de univers verbal fictional, doua sunt, in opinia mea, problemele care se pun si trebuie rezolvate: intai, acest univers trebuie sa fiinteze autonom, coerent si verosimil pentru cititor; si, doi, in acest univers verbal fictional trebuie sa se simta / sa se recunoasca tot timpul, ca intr-un palimpsest, lumea dintai, lumea reala si situatia concreta care au generat parabola.

Cred ca proza lui Predescu indeplineste foarte bine ambele conditii." (Gabriel Chifu) Fragment din volum: “Umbrele negre pareau niste clisee ce se derulau in viteza sub privirea sa. Incepea sa aiba vag sentimentul ca usor, usor va derula zilnic paginile aceluiasi album. Din nou ajunse acasa foarte tarziu.

Totusi, oboseala ii dadea un sentiment placut, de implinire. Simtea ca prin aceasta responsabilitate ar putea gasi acum sansa unor rezolvari. Se gandea ca inceputurile se manifesta in forta, ca apoi un sentiment precum cel al nevoii de rabdare iti da sentimentul ca mai ai foarte mult timp.

Era important ca oamenii sa scape din incorsetarea Softului si sa-si redobandeasca increderea in ei. Asta era una dintre ideile care il motivau. Multe nopti la rand nu avu somn.

Acum, dupa zile intense, in care cunoscuse noi persoane, toate tipologiile posibile, vazuse cladiri, masinarii, mini-softuri si o mare parte din ceea ce insemna istorie si tehnologie in era supra-electronica, simtea, in sfarsit, ca va putea dormi dus. Sub pleoape i se pastrasera imaginile zilelor insorite de dupa facultate, de dupa acea reuniune cu studentii, cand fugi sa o caute innebunit. Viata nu a fost niciodata usoara.

Era atat de frumoasa, incat nu isi imagina ca ar mai fi putut vreodata sa iubeasca pe altcineva. In scrierile sale jurnaliere, in poemele pe care doar ei i le citise pana atunci, se gasea dovada iubirii unice pe care i-o purta. Nu intelegea subita si misterioasa ei disparitie si de ce venise sa-l vada tinand un discurs unor studenti.

Sa fi fost doar pentru a-l vedea ultima data? Nu stia ce sa mai creada. Ce folos ca o gasise in mersul sau in gesturile altor femei si ca se bucura de asemanarile miscarilor vii care ii reaminteau de ea.

Alergase spre Kansas, barul lor preferat, apoi in parc si pe strazi. Nu era niciunde, nici in campusuri sau in alte locuri preferate. Prietenele ei nu stiau nimic, ridicau din umeri abia stapanindu-si lacrimile, vazand disperarea Poetului."