Societatea nesigură

Avem deja formulate o serie de diagnoze ale societatilor in care traim: societate „a supunerii”, „a asimetriei”, „a vidului valorilor”, „a structurilor invizibile”, „a haosului”, „a cinismului”, „a mediatizarii”, „a minciunii”, „a cunoasterii”, „a informatiilor”, „a comunicatiilor”, „a manipularii extinse”, „a indiferentei”, „a infantilismului”, „a turbulentei”, „a riscului”, „a narcisismului”, „a cleptocratiei”. Cum se pot corela toate acestea? Opinia cartii de fata este ca aceste diagnoze, date in cultura universala din zilele noastre, pot fi privite in buna parte ca epifenomene ale nesigurantei.

Ele sunt conditii si efecte, incoronari, in acelasi timp, ale acesteia, premise si fenomene din aceeasi familie cu „nesiguranta”. De aceea, in volumul de fata, intreprindem incercarea de a face un pas inainte, profiland „societatea nesigura” si indicand raportul cu „nesiguranta” al diagnozelor deja existente. - Andrei Marga Fragment din volum: „Viata in era digitala Gratie digitalizarii, fiecare poate obtine informatii asupra evenimentelor in timp real si fara intermediar.

Reteaua comunicatiilor s-a extins pana la a face imposibila insularizarea propriu-zisa a vietii persoanei. Chiar daca impactul digitalizarii este vast, in jurul acesteia staruie inca destula ceata. La inceput, au explodat vederi cam utopice, care voiau sa acrediteze ideea conform careia computerele ar prelua conducerea societatii.

Se poate vedea prototipul acestei abordari intr-o celebra carte a lui Ray Kurzweil (The Age of Spiritual Machines: When Computers Exceed Human Intelligence, 1999), care a inspirat si la noi autori luati ca reper. Mai recent, au intervenit insa analize realiste, familiarizate cu cercetarea societatilor. Ma gandesc, desigur, in primul rand, la interventia celui mai profilat filosof al timpului, Jurgen Habermas, care arata, pe drept, ca prin digitalizare — ce urmeaza descoperirii scrierii si inventarii cartii, ca a treia inovatie epocala in media — problemele „vietii publice" nu numai ca nu dispar, dar internetul nu „stie" deocamdata cum sa le abordeze.

„Dimpotriva, internetul, in momentul de fata, distrage atentia si o risipeste (dispels)". Ne putem astepta ca internetul sa extinda informarea, dar comunicarea in care se articuleaza in mod rational „interesul public" este mult mai complicata si intra in alt registru (vezi interviul „Internet and Public Sphere. What the Web Can't Do", in Frankfurter Rundschau, 24 iulie 2014).

Ma gandesc insa mai ales la Eric Schmidt si Jared Cohen, autorii volumului „The New Digital Age. Reshaping the Future of People. Nations and Business” (John Murray, London, 2014).

Acestia sunt expertii care gestioneaza reteaua Google, primul ca Executive Chairman, cel de-al doilea, ca Director al „Google Ideas". Cartea lor da seama de felul in care gandesc organizatorii celei mai largi platforme de informare, dar, in plus, atesta preocuparea de a pune in legatura reusitele tehnice ale internetului cu dreptul, democratia si vointa politica."