Soarele umbrit

Protectoratul Kisua e la putere si Gujaareh nu are parte de o viata linistita. Orasul viselor, in care pe vremuri domnea pacea, se confrunta cu violente si cosmaruri: o boala misterioasa face ravagii in cetate, osandindu-i pe suferinzi sa tipe in somn. Prizonieri ai viselor intunecate si ai unor personaje malefice, abia asteapta sa se razvrateasca.

Isi pun speranta in doi proscrisi: prima femeie primita in randul zeitelor viselor si un print exilat, care-si cere dreptul dobandit prin nastere. Impreuna, trebuie sa tina piept ocupatiei kisuatiene si sa dezvaluie sursa viselor ucigase pentru ca orasul Gujaareh sa supravietuiasca. Cititorul nu poate pierde din vedere nimic, daca nu vrea sa rateze firele complicate ale povestii.

Soarele umbrit este o continuare extraordinara a romanului Luna ucigasa. - SFF World Fragment din romanul "Soarele umbrit" de N.K. Jemisin: "A Hanani parasi Sala Impartasitorilor, traversand curtea uriasa din inima Hetawei, indreptandu-se spre Sala Binecuvantarilor.

Trecu pe langa un Invatator si doi Ucenici cu bratele pline de pergamente, care o privira lung si se pusera pe soptit cand ea se indeparta. Pe un butuc statea o Santinela batrana, care o masura din ochi. Ea dadu din cap, in semn de salut, si barbatul ii intoarse gestul.

Lui Hanani nu-i venea greu sa ghiceasca ce se ascundea in spatele privirilor de care avusese parte intreaga dimineata. In zori, se alaturase unei rugaciuni dansante de grup si simtise de multe ori cum nenumaratele perechi de ochi o strapung. In salile de baie, o parte dintre ucenici isi ferisera privirea, ca sa nu cada asupra goliciunii ei.

Nu toti Slujitorii Hetawei o credeau raspunzatoare pentru cele doua morti. Stia asta. insa uitaturile si soaptele aratau ca multi o socoteau vinovata.

Daca nu s-ar fi simtit deja cumplit de descumpanita, pesemne ca privirile ar fi doborat-o intr-un sfarsit. Dar nimic nu intrecea in suferinta pierderea lui Dayu. Sala Binecuvantarilor ii aduse putina liniste, caci impartasitorii erau mult prea ocupati ca sa se uite la ea.

Randul petitionarilor se lungea mai mult decat de obicei, intrecandu-l binisor pe al purtatorilor de zeciuiala. Aproape toti cei din randul petitionarilor aveau cate o suferinta evidenta: un brat rupt infasurat in carpe, piciorul sau capul bandajat. Cele mai multe rani fusesera provocate de atacul barbarilor, isi dadu ea seama, alaturi de accidentele obisnuite din timpul sezonului de recoltare si al vietii zilnice din oras.

Cei mai vatamati, precum soldatul tamaduit de Hanani cu o zi inainte, fusesera primii ingrijiti, iar acum exista destul timp si magie pentru restul. "