Singur printre mârlani

Lumea marlanilor e stapanita de brutalitate si de o violenta dusa-n derizoriu. Ratiunea o ia razna, ramane lipsita de busola, afectele isi pierd masura – ori se atrofiaza, ori devin turbate. Efectul este un ras sardonic si necrutator.

Finlandeza Haaricleea ajunge in Romania, unde se simte ca in Parnas cand inhaleaza noxe. Datorita talentului de a imparti lovituri de lopata, primeste un post de dresoare de baieti naravasi. Sunt facute experimente cu arsenic, care demonstreaza ca diferenta dintre om si animal e „de ordin minimal”.

Unii parinti se transforma in moroi. „Cu totul osebit in felul sau, om al timpului postmodern, deocamdata blazat in cuget, iubitor de pastise cam exagerate, ironic mai peste marginile iertate, pana acum asa de putin format incat ne vine greu sa-l citam indata ce-l citim, dar in fine, poet, poet in toata puterea cuvantului, este d. Florin Bican.” - Titu Maiorescu Fragment din volum: “DOI SUMONSTRI PE-O SALTEA Doi sumonstri pe-o saltea Joaca leapsa-n barca mea.

Barca s-a umplut de tot Si nu stiu, nu stiu sa-not. Sa evit un nou esec, Benevol am sa ma-nec: Ma voi duce lin la fund Si-acolo am sa m-ascund. Am un dor si am un crez - Voi sa ma dezintegrez, Sa-mi fac loc in prenatura Revenind la forma pura.

Gratios pasind pe poante Voi umbla printre cuante - Voi sa fiu un neutrino Intr-un vesnic du-te vino..."