Simbolismul rus

Varianta de cercetare pentru care opteaza autoarea umple un gol de informatie si de sinteza resimtit acut atunci cand constati ca, in cultura romana, simbolismul francez beneficiaza, de decenii bune, de o prezentare monografica si de cercetari esentiale, in timp ce despre simbolismul rus, la fel de interesant ca miscarea artistica omonima din Franta, poti obtine informatii disparate din carti, prefete sau articole de revista consacrate epocii, in general, ori unuia sau altuia dintre reprezentantii curentului respectiv. [...] Afirmat in ultimele trei decenii ale secolului al XIX-lea si in primele doua decade ale secolului XX, prin ceea ce s-a numit "primul val" si "al doilea val" de simbolisti, acest fenomen a marcat sincronizarea decisiva a culturii ruse cu cultura occidentala. [...] Aceasta ar fi imaginea cu care ramane cititorul parcurgand cartea Aurei Hapenciuc, bine articulata si atent nuantata in aspectele ei esentiale, pe baza consultarii unei bibliografii variate si de prima mana.

O bibliografie ce sustine adecvat si intregeste efortul interpretativ, de o calitate critica buna, cu informatii de referinta, inteligent, atent si riguros manuite, ce contribuie decisiv la conturarea caracterului ei monografic. Din Cuprins: - Simbolul si discursul poetic simbolist - Simbolismul rus. Coordonate istorice si estetice - Simbolismul rus in context european - Vocatia teoretica a simbolistilor rusi - Creatia simbolistilor rusi - Simbolismul rus si cultura Fragment din cartea "Simbolismul rus" de Aura Hapenciuc "Intre analogiile dintre elementele universului intra si corespondentele la nivel muzical.

O teorie a corespondentelor senzoriale s-a dezvoltat in simbolism si ea s-a acordat cu arta care tocmai se construia. Este arta care ilustreaza principiul sincretic, acela al corespondentei dintre diferite arte, reprezentata stralucit de dramele lirice ale lui Richard Wagner: „Din suprapunerea, din echivalarea senzatiilor se constituie in teoria simbolista asa-numitele corespondente orizontale, situate in acelasi plan, stabilindu-se intre fenomenele perceptibile ale lumii. Ele coexista cu corespondentele verticale, legaturi existente intre lumea aparentelor (accesibila simturilor) si transcendenti".

Din acest punct de vedere, sinestezia dobandeste, pe drept cuvant, valoarea unei cai de cunoastere, de acces catre esente, catre unitatea misterioasa a lumii. Poezia simbolista a introdus un nou cod poetic, bazat pe cateva principii fundamentale. Aceste principii vizeaza zona simbolicului si metaforicului si provoaca schimbari substantiale in discursul poetic.

intelegand metafora si simbolul nu numai ca modalitati de expresie, ci si ca instrumente ale ontologicului, cunoasterii, creatiei umane in general, simbolismul opereaza mo-dificari in configuratia lor interna, marind distanta dintre semnificant si semnificat. Simbolului traditional, univoc ii ia locul simbolul ambiguu, polivalent, iar discursul poetic nu mai pastreaza decat „echivalentul unui fluid spiritual" - cum spune Charles Baudelaire. Desi expresia de mai sus pare a sugera ca libertatea de structurare a discursului se bazeaza pe dicteul automat, Charles Baudelaire subliniaza ca poetul simbolist trebuie sa fie un constructor, „un spirit exact" pentru a face din poezie o „magie verbala"."