Sfirsitul noptii

Nu vreau sa adorm, o sa stau treaz ca sa o pot iubi constient. Cine iubeste nu doarme. Nu trebuie sa adorm.

Trebuie sa fac cumva sa opresc timpul asta, sa-l incetinesc putin, citeva minute in plus, citeva secunde. Stiu, stiu ca e copilaresc sa imi doresc asta, si totusi, de ce nu pot opri senzatia ca e ultima oara cind o simt asa, abandonata in bratele mele, linistita, moale, calda, a mea? Ce e cu sentimentul asta straniu de pierdere, de ce simt ca nefericirea, concreta si sfisietoare, e la doar o noapte distanta?

CUPRINS: Alfa Fratii Camera 418 Dragoste de mama Stick-ul 1.18 AM Amanta Gentlemanul de la tara Alergatorul Sfirsitul noptii Exhibitionistii Aventura Gambler La pescuit Cina pentru doi Popa din sat Calul mort Orasul fara soare Accidentul de schi Fragment din volumul "Sfirsitul noptii" de Petronela Rotar: “Au fost cei mai lungi kilometri, pe care i-am strabatut ca in visele in care vrei sa alergi, dar nu ti se misca picioarele. Parea ca nu o sa mai ajungem niciodata. Baietii isi consultau ceasurile si calculau ca avem maximum o ora timp pentru masa si odihna, ca sa plecam si sa ajungem inapoi pe oarece lumina.

Desigur, ca niste aventurieri adevarati, niste Bear Grills autentici, nu aveam fir de lanterna la noi, doar un aifon cu baterie pe sponci, care ne-ar fi putut lumina, o vreme scurta, drumul. Scenariul fantastic al lui Razvan de a sparge geamurile casutei care ma fermecase incepea sa sune tot mai verosimil. Cind am intrat in Gura Portitei, era aproape cinci dupa-amiaza.

Am cascat propria-mi gura, prostita de frumusetea — domesticita, de asta data — a inca unui loc nevazut si nepresimtit pina atunci. Razvan ne-a condus la o terasa unde ne-am prabusit si am cerut apa si de mincare. Stefan a cazut cu capul pe masa si a ramas letargic minute intregi.

Eu singura am sarit de pe scaun si am plecat sa cercetez locurile acelea unde puteai prinde intr-o singura mina si delta, si marea. Ce energica esti, draga, m-a persiflat Stefan, dar eu eram doar curioasa si hotarata sa nu las oboseala sa imi ruineze bucuria si uimirea. Am mincat bors de peste si pizza, pe repede inainte, avind continuu in minte spaima ca ne va prinde intunericul pe plaja si nu vom mai gasi satul parasit unde lasaseram masina.

Prin spatele nostru a trecut un tractoras, lui Razvan i-au sclipit ochii si toti am inteles unde bate, asa ca eu si Dada ne-am dus sa stam de vorba cu tractoristul, poate il imbunam cu nurii nostri sa ne duca si pe noi in remorca o bucata de drum, cit sa nu innopteze peste noi. Tractoristul ne-ar fi dus, dar, vedeti mataluta, e camere de filmat peste tot, trebuie sa vorbiti la recepte, daca ei zice ca sa ma duc, nicio problema. Dar oare nu ati venit pe jos tocmai de la Periboina, ca ati fi primii de care am auzit, s-a crucit omul, masurindu-ne din cap pina in picioare, neincrezator."