Sfantul Maslu si alte slujbe de vindecare

In ultima vreme slujba Sfantului Maslu a devenit foarte cunoscuta si intens celebrata, insa evolutia istorica si complexitatea sa liturgica sunt foarte putin cunoscute. Ca si in cazul altor slujbe ale Bisericii, studiul liturgic al Sfantului Maslu nu poate sa se limiteze doar la textul actual din Molitfelnic, ci trebuie sa analizeze evolutia sa istorica, in decursul careia intalnim diferite forme si practici ale ungerilor cu ulei sfintit, precum si numeroase rugaciuni si randuieli care au stat la baza slujbei actuale, astazi date uitarii. Pe langa Maslul terapeutic de astazi, traditia noastra liturgica cunoaste si un Maslu penitential si – ceea ce n-ar trebui sa ne mire – un Maslu pentru cei adormiti, fara a uita de utilizarea baptismala sau exorcista a uleiului sfintit.

In ansamblul lor, slujbele pentru bolnavi nu s-au limitat niciodata doar la Sfantul Maslu, ci au existat si mai exista multe alte rugaciuni si randuieli dedicate bolnavilor. Cartea de fata incearca sa dezvolte aceasta problematica, propunand revenirea la doua variante distincte de Maslu pentru bolnavi si penitenti, ceea ce ne-a oferit sansa publicarii pentru prima data a textelor liturgice respective. Fragment: " Etapele de evolu?ie a slujbei Sfântului Maslu 1.

Sfântul MasIu este un rit liturgic cu rol terapeutic, practicat înc? din vremea Sfin?iIor Apostoli (cf. Marcu 6:13, Iacov 5:14-15), dar într-o form?

extrem de simpl? ?i doar în anumite regiuni. Rug?ciuni de binecuvântare a uleiului ?i ungere cu el a celor bolnavi întâlnim în izvoarele liturgice începând cu secolele al II-lea-al III-lea ?i mai departe, dar acestea nu formau la început slujbe speciale pentru bolnavi, ci erau fie ni?te rituri legate de Botez, fie ni?te practici particulare la care bolnavii se ungeau singuri sau de c?tre al?i cre?tini cu ulei sfin?it de episcop/preoti sau luat dintr-o candel?.

Nu de pu?ine ori aceste rituri aveau o valen?? mai mult medical?, doar c? cre?tinii preferau ca medicament nu un ulei obi?nuit, ci unul „binecuvântat" / „sfin?it".

Abia mai târziu, prin secolele al V-lea-al VI-lea, aceste ungeri ale bolnavilor s-au conturat ca rit bisericesc, s?vâr?it exclusiv de clerici ?i, de regul?, implicând Imp?rt??irea bolnavului cu Sfintele Taine, mai ales c?, spre deosebire de alte Taine ale Bisericii (care existau într-o form? sau alta), doar Euharistia era numit? (înc?

din vechime) „leacul nemuririi ?i doctorie". Deci primele rânduieli pe care le avem sunt legate de Liturghie (ca punct central) ?i aceast? leg?tur?

a Maslului cu Liturghia se va p?stra pân? în secolele al XIII-lea-al XIV-lea, când se fac cei mai importan?i pa?i în constituirea rânduielii de ast?zi. 2.

Rânduiala pe care o avem în prezent în Mo-litfelnic a început s? se formeze începând cu se-colul al X-lea ?i s-a încheiat în secolul al XVII-lea. Procesul a fost unul foarte complex.

Primul Mo-litfelnic (Evhologhiu) bizantin — Codex Barberini gr. 336 (secolul al VIII-lea) — nu are înc? o rându-ial?

a Sfântului Maslu, ci prezint? doar cinci rug?ciuni pentru bolnavi, f?r? alte texte sau explica?ii.

(...) "