Sfântul Isihie: Cuvânt despre trezvie

Volumul de fata constituie o continuare si, intr-un fel, o completare a talcuirilor pe care Gheronda Emilianos le-a facut Cuvintelor ascetice ale lui Avva Isaia. Catehezele asupra Sfantului Isihie au fost tinute intre anii 1985-1986, la Manastirea Simonos Petras si la metocul ei din Ormylia. Scopul este acelasi, cuvantul Parintelui urmarind sa indemne sufletele catre luptele cele duhovnicesti, sa le calauzeasca si sa le impartaseasca cugetul Sfintilor Parinti, duhul monahal, atat in viata obsteasca a fratiei, cat si in viata personala a monahilor, pentru a-i pregati pentru intalnirea mistica cu Domnul Care vine.

Am putea spune ca, in timp ce textul lui Avva Isaia privea latura practica a vietii, in toata intinderea ei, si mai cu seama legaturile sociale ale monahilor in sanul unei chinovii, Avva Isihie, in cele 203 capete ale sale, scrie aproape exclusiv pe tema trezviei. Aceste capete reflecta, precum fetele unui diamant, toate laturile acestei lucrari filocalice fundamentale, care acopera intreaga lupta duhovniceasca a monahului care-l cauta pe Hristos prin rugaciune. Gheronda Emilianos s-a ingrijit sa talcuiasca toate aceste mici capete, care adesea repeta aproape aceleasi intelesuri, deaorece si-a dat seama ca ele formeaza centrul vietii monahale, lucrul cel mai important al monahului care-l face vrednic inaintea lui Dumnezeu.

Fragment din lucrare: „Ca sa lucrez corect trezvia, e nevoie ca eu sa ma golesc, sa lepad din viata mea cele care imprastie trezvia, pe toate cate o impiedica si o zabovesc, iar restul il face Dumnezeu. Eu ofer, pur si simplu, locul curat savarsind lucrarea trezviei. Fiindca „tot celui ce are i se va da" si celui care are grija trezviei i se vor da si alte daruri, in timp ce de la cel care nu are aceasta grija „si ce are, i se va lua" (Mt.

13, 12). Cat de frumos si de simplu vorbeste Sfantul! De ce?

Pentru ca este si experienta sa proprie, dar si a Bisericii. Aceeasi invatatura se afla la toti Parintii. Cata vreme exista Dumnezeu cel viu inseamna ca El Se misca si nu inceteaza sa vina.

Iar daca vine, nu se poate ca prezenta Lui sa nu fie cunoscuta. Atat de mult este absorbit Dumnezeu de noi, incat eu devin El. Venirea lui Dumnezeu nu este ceva de care nu-ti dai seama, ca atunci cand dormi.

O simpla umbra sau o petala purtata de vant intra in casa si ne dam seama imediat. Cand va intra Dumnezeu intreg, n-o sa ne dam seama? Cand va va cerceta si pe voi Dumnezeu, veti intelege.

Viata vi se va schimba pe loc. Va veti umple. Va va stapani la inceput o frica, un extaz, n-o sa stiti ce vi se intampla in acel ceas si va veti intreba: „Am innebunit?" Cand, incet-incet, va veti reveni, nu veti putea vorbi.

Numai din ochi va vor curge lacrimi, si acestea vor fi infime picaturi fata de suvoiul harului pe care o sa vi-l deschida in acea clipa, in Sfantul Duh, Dumnezeu. Acestea nu sunt povesti, si nici morala.”