Serafina si inima franta. Seria Serafina. Vol.3

Serafina si inima franta este volumul al III-lea din seria Serafina Ceva s-a intamplat cu Serafina. Viata de pe domeniul Biltmore s-a schimbat intr-un mod de neimaginat, iar vechii prieteni fac lucruri de neconceput, in timp ce dusmanii sunt peste tot. O amenintare misterioasa se indreapta spre Biltmore, o forta fara nume, care aduce cu ea furtuni violente si inundatii ce starnesc totul in calea lor.

Serafina trebuie sa gaseasca o cale pentru a-si folosi noile puteri, inainte de a fi prea tarziu. Avand doar cateva zile la dispozitie pentru a realiza imposibilul, Serafina lupta pentru a redeveni gardian al domeniului Biltmore, prietena lui Braeden si eroina tuturor oamenilor si a creaturilor de aici. In a treia carte din cea mai vanduta serie a lui Robert Beatty, Serafina isi castiga un loc intre eroii din literatura pentru copii, luptand cu inversunare pentru a apara tot ceea ce iubeste si pentru a deveni tot ce trebuie sa fie.

Fragment din cartea "Serafina si inima franta. Seria Serafina. Vol.3" de Robert Beatty "Apoi isi aminti de prietena ei, Essie, una dintre servitoarele din castelul Biltmore, care o ajutase sa-si stranga corsetul cu sireturi al frumoasei rochii crem-aurie pe care i-o oferise Braeden pentru petrecerea de Craciun.

Isi aminti ca se privise in oglinda lui Essie si vazuse o fata de doisprezece ani cu niste pometi cu unghiuri ascutite, de felina, ochi galbui-chihlimbarii si par lung, negru si lucios, si se gandise, pentru prima data, ca avea sa se integreze fara probleme. Amintirea petrecerii de Craciun i se invarti prin minte. Putu sa-si aminteasca detaliat lumina blanda a lumanarilor, mirosul lemnului pe foc, zambetul de pe chipul tatalui ei si caldura mainii lui Braeden de pe spatele ei cand intrasera impreuna in camera.

Fusese un moment de pace si triumf, nu doar pentru ca ea si Braeden isi invinsesera dusmanii, ci si pentru ca simtise ca apartinea cu adevarat locului acela. In ultima noapte din Biltmore pe care si-o amintea, era in tura de paza prin casa, intr-o seara de iarna. Ii revenira franturi din acea imagine.

Ea era protectoarea, aparatoarea impotriva spiritelor intruse si a altor pericole. Toata lumea se culcase, iar coridoarele intunecate ale casei erau doar ale ei, exact asa cum ii placea. Iesi pe terasa eleganta din spatele casei, pe care membrii familiei Vanderbilt o numeau Loggie.

Perdelele albe si curate din pragul usii straluceau la lumina lunii in timp ce fluturau in briza rece de iarna. Se uita peste terenurile domeniului, spre padurea si muntii din departare. Luna plina se ridica deasupra varfurilor muntilor.

Era liniste in toata casa, dar apoi simti o miscare neobisnuita a aerului din jurul ei si o trecu un fior tulburator pe sira spinarii. I se ridica parul de pe ceafa. Brusc, simti ceva in spatele ei.

Se invarti, gata de lupta, dar vazu doar o intunecime acolo unde ar fi trebuit sa fie zidurile si ferestrele casei. Ceva o lovi in piept si ii provoca o durere ascutita. Un vant de furtuna se invarti in jurul ei.

Mintea ii deveni confuza. Se lupta cu dintii si cu ghearele, marai, suiera si musca. Era sange peste tot."