Secolul rosu

De la revolutia bolsevica la razboiul rece, de la "perestroika" la conducerea lui Vladimir Putin, Rusia a cunoscut in sec. XX evenimente decisive, cu repercusiuni geopolitice majore. In ce fel am putea judeca oare acesti ani cruciali care au determinat una dintre cele mai mari schimbari din istorie?

Pentru a scoate in evidenta trecutul si a decripta obstacolele pe care Federatia Rusa le are de infruntat, doi oameni, ambii intens marcati de "secolul rosu", isi impartasesc experienta si analizeaza fenomenul. Diplomatul rus Vladimir Fedorovski a cunoscut sistemul totalitar din interior si a participat la distrugerea sa. Intelectualul francez Alexandre Adler, sedus initial de comunism, a sfarsit prin a-si pierde iluziile din tinerete.

Doua itinerarii si doua puncte de vedere uneori convergente, alteori divergente, care analizeaza dintr-o perspectiva nou liderii si angrenajele politice ale "secolului rosu", care analizeaza fara rezerve Rusia de ieri si de astazi. Fragment din volum: "Capitolul 3. Vremuri nesigure, de la Hrusciov la Brejnev Alexandre Adler: Nikita Sergheevici Hrusciov, nascut in 1894, isi datoreaza ascensiunea politica in anii 1930 lui Iosif Stalin.

Devine secretar al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice in martie 1953, post pe care-l va ocupa, incepand din 1958, concomitent cu functia de presedinte al Consiliului de Ministri. Cu ocazia unei vizite pe care Hrusciov o intreprinde in tara sa, Markus Wolf, seful serviciilor speciale ale Germaniei de Est, povesteste cat de uimit a fost sa constate ca acel om conducea Uniunea Sovietica. Principal inspirator al politicii interne de destalinizare si de relatii externe pasnice, Hrusciov a demonstrat, din pacate, limitele noilor sale orientari, revenind asupra unor masuri de liberalizare a regimului, multiplicand deciziile aleatorii, in special in administrarea problemelor agricole, reprimand cu mare duritate insurectia maghiara din 1956 si luandu-se de gat cu Statele Unite ale Americii in 1962, in momentul crizei din Cuba, gata sa impinga practic umanitatea intr-o confruntare nucleara.

In acel moment, s-a luat decizia de a-l "debransa", de a-l face sa beneficieze de o pensionare fericita, considerandu-se ca sosise vremea de a elimina un personaj atat de mediocru si de subiectiv. Vladimir Fedorovski: Hrusciov inainta cu un pas si facea doi pasi inapoi, fiind prea tributar imaginii lui Stalin. Atunci cand a fost destituit, in 1964, el era discreditat atat in sanul societatii cat si al elitei partidului.

Principala sa greseala era aceea de a nu fi realizat reformele decat pe jumatate, mai ales in armata, careia i-a diminuat drastic efectivele de ofiteri, fara a le oferi insa o posibilitate de recalificare. Tragica eroare! A.A.

Da. In acest fel, Hrusciov s-a discreditat in fata militarilor care, cu toate acestea, il sprijinisera mai ales in timpul destalinizarii. Putem merge pana acolo incat sa spunem ca a fost salvat de generalul Jukov."