Scrum

Forma liricului din poezia lui Silviu capata contur expresiv, lumea este perceputa senzorial, simturile se ascut si prefigureaza poetul care fiinteaza in realitatea pe care o observa contemplator, cu o anumita acuitate. Este o viziune originala, pe care Silviu Ciocanelli o transfigureaza artistic intr-o explozie de imagini in care metafora ambiguizeaza si se ambiguizeaza in poezii precum Promenada, Matineu, Am doi ochi. Sunt orb, Numar timp, PS.

Cautarea sinelui, iubirea, regresia in copilarie, muzica si dorinta de a materializa legatura cu Divinitatea, prin negare sau cautare, formeaza tematica poeziilor lui Silviu si descopera, prin lectura, un suflet, pana la urma, frumos prin profunzime si sinceritate. Poezia Scrum, datata in 4 octombrie 2015, este un strigat deznadajduit al nevoii de singuratate, al unei rupturi ce s-a dovedit premonitorie. Citind-o, te impresioneaza prin versul simplu, dar atat de concentrat, prin articularea unei stari intense individuale, ce trece cu usurinta de la singularitate la pluralitate, la colectivitatea verbului de existenta: „suntem – am fost/ Totul“.

- Cristina Ionescu, profesoara de limba si literatura romana/diriginta * * * Nu ma consider un poet, ci mai degraba un muzician, unul incomplet. In chitara mea pot spune ca s-a scurs o parte din sufletul meu, iar pe acorduri de jazz am scris despre mine, despre viata, iubire si despre tot ce ma inconjoara. Un moment de turnura in viata mea a fost incendiul din clubul Colectiv.

Dupa acesta, totul s-a schimbat, totul s-a facut scrum… Mainile nu mai puteau sa cante, in multele luni de recuperare am avut mereu impresia ca am uitat cine sunt, iar viata si iubirea aproape ca m-au ocolit. Pe cumpana dintre viata si moarte am realizat ca nu pot sa sfarsesc asa. Nu mi-am terminat calatoria si iubirea din mine nu s-a sfarsit!

Iubesc sa scriu si scriu sa iubesc in continuare. Poezia este singurul lucru pe care-l mai simt, singurul lucru care va ramane… - Silviu Ciocanelli