Scrisori pentru Ema

Istorisind destine, Loreta Popa izbuteste sa te faca sa intelegi meandrele unor existente a caror desfasurare parea de neinteles. Si mai daruieste si portrete omenesti impresionante, precum acela al bunicii sau al acelui bunic care, din inseninarea si impacarea lui in pragul «marii treceri», ii ofera nepotului coplesit de framantari o atat de inteleapta reteta a fericirii. Bogatia vocabularului Loretei Popa si curgerea eleganta a frazelor sale sporesc farmecul lecturii.

Autoarea nu da uitarii nici semnele magice din jurul nostru si, poposind o clipa asupra lor, te poarta catre taramul tainic cu care ne invecinam si care, candva, ni se va dezvalui. Este vorba despre acele «semne» ce ne ies in cale parca anume ca sa ne ajute sa nu pierdem o sansa a armoniei, o predestinare. Ele pot fi orice: un fluture albastru, un fulg de nea, chiar si numai o boaba de piper in ciocolata fierbinte sau o intalnire nesteptata, altminteri imposibila, dar care are totusi loc...

- Flavia Buref Cartea intreaga este o clepsidra, in care curgerea firelor de nisip nu masoara timpul, ci numara parca in soapta atatea dureri nestiute, ca si cum eternitatea iubirii ar fi zgariata in tacere de nenumarate destine omenesti, sortite sa cada in uitare, nu inainte insa de a se lovi intre ele, masurand astfel vesnicia cu efemeritatea dureroasa a vietii lor. - Dan Puric Dedicate superbei sale fiice, Ema, feliile de viata descrise de Loreta reprezinta, fara indoiala, un indreptar de eleganta, de bun gust, reale cai de urmat in sinuosul drum al unei vieti din ce in ce mai grele. Pentru adolescenta Ema, pildele mamei sale pot fi comentate si receptate la toate nivelurile, constituind si pentru ceilalti modele perfecte.

Pentru ca, dincolo de descrierea faptelor brute, Loreta presara si comentarii proprii – cum altfel? – si incheieri care suna concluziv si care capata valori profund umane. - Eugen Cristea Cartea Loretei Popa Scrisori pentru Ema.

Pagini de viata este un manual de iubire exemplara. Desi par a semana cu cele de azi, caci sunt insotite de «ingredientele» stiute dintotdeauna – tristete, sex, lacrimi, sarutari, casnicii reusite ori rupte, coup de foudre, divorturi, libertate, violenta, fericire, ura, ipocrizie sau impostura –, iubirile despre care vorbeste Loreta Popa sunt cumva altfel. Au ceva in plus.

- Ciprian Chirvasiu Carte recomandata de Irina Binder in cadrul proiectului Libris, " Oameni si carti". Fragment din volumul "Scrisori pentru Ema" de Loreta Popa: „Scrisoare catre Ema De s-ar putea sa-mi privesti in suflet uneori, ai intelege tremurul firesc al clipei in care te-am tinut in brate pentru prima data. De as putea, ti-as prinde zambetul in fluturi ca sa luminez pamantul si as strange in palme puf din somnul tau dulce sa-l suflu peste cei care nu dorm.

Daca mi s-ar permite, as pastra primul tau pas intr-o cutie muzicala pentru aceia care nu stiu cum e sa se ridice pe varfuri. Am in podul palmei drepte cea dintai atingere a piciorului tau grabit sa vina pe lume si la urechi mi-am prins cercei din primele tale cuvinte. Mi-e atat de alba amintirea primului tau dinte, iar culorile indelung asezate de mainile tale pe panzele corabiilor marii de langa care nu mai voiai sa pleci imi vegheaza noptile.

Cand fiinta-ti obosea - destul de rar, e-adevarat -, leagan ti-au fost mereu bratele mele si patura sa-ti tina de cald gandurile mele de lumina ti-au fost. Din potrivire in potrivire de perna, din pas in pas si din poveste in poveste, cea dintai nota a rasarit intr-un carnet cu alte foi decat al meu. Anotimpurile si-au luat misiunea de a te conduce la scoala in serios si ochii lor sunt ochii mei, caci nelinistea mea e nelinistea lor.

Pesemne pijamaua ta ramane mica la fiecare ploaie, iar narile mele vor pastra mereu parfumul de dupa scalda ta dintai. Genunchiul tau ranit primeste si astazi sarutul meu de vindecare, parul tau se lasa mangaiat de mainile mele, fruntea ta ma lasa sa-mi rostesc binecuvantarea si tacerea ta-mi da ragazul de a-ti spune „Te iubesc, incredibila mea fiica"! Te simt mereu langa mine, cateodata respirand pentru mine atunci cand nu am forta s-o fac.

Un om mic cu suflet mare, vorbesti putin din ceea ce gandesti mult, nu crezi ca ai nevoie de sprijin caci ti se ofera suficient din ceea ce ai nevoie, privesti pe sub sprancene ca sa nu pari intimidata. Zambesti sa vezi lumea zambind, nu cauti prea multe raspunsuri ia intrebarile tale stiind deja o parte din ele.”