Scrisori catre Monalisa

Si, ca orice interval, si acesta este populat de ingeri; ce-i drept, nu e vorba de ingerii din iconografia crestina, caci ingerii Anamariei Beligan sunt decrepiti, flenduriti, obositi - vai de mama lor! Exista, totusi, doua exceptii: unul dintre ei, Matei, cel ce scrie scrisori necunoscutei Monalisa, este putin amnezic, nitel confuz si ambiguu, tentat sa lase in suspensie, neincheiate, orice gest sau atitudine schitate, are vasazica suflet de artist; celalalt, Radovan, un sarb urias, predispus la somn si la visare, , seamana mai degraba cu o matca, sau cu regina furnicilor, decat cu o fiinta umana; ceea ce i se intampla lui tine mai degraba de magia alba, caci obiectele si decorurile care apar in visele sale tind sa se materializeze, asa incat odaia in care cei doi isi duc zilele se umple de undele marii... Un roman magnific, scris cu nerv, cu inteligenta, cu pasiune.

Un roman care provoaca mari delicii la lectura, caci are ritm si complexitate; paginile de mare dramatism se intretaie cu pasaje de inalta poezie; realismul atroce se invecineaza cu realismul magic; ironia acida e domolita de boarea tandretii; umorul savuros da adeseori in sarcasm, iar finalul tragic incununeaza o prestatie romanesca de zile mari! Cartea a aparut initial in engleza, in Australia, tara de adoptiune a autoarei, si este tradus de ea insasi si de mama ei, Doamna Dana Lovinescu.