Şcoala şi doctrinele pedagogice în secolul XX

Educatia este un proces de dezvoltare si de formare a fiintei umane, in sensul ca fiecare om isi insuseste valorile sociale ale unui anumit spatiu si timp istoric, dar, asimilind aceste valori, fiecare isi dezvolta propria personalitate, fiecare invata sa devina el insusi, invata sa fie el insusi. O astfel de intelegere a devenirii fiintei umane presupune in procesul educational un echilibru intre socializare si personalizare, intre libertatea de manifestare a copilului si activitatea de conducere a educatorului. Acest volum poate fi raportat la realizarile de virf, confirmate in literatura de specialitate, nationala si universala, la limita metodologica dintre istoria pedagogiei, teoria educatiei si pedagogia comparata.

Din cuprins: Primele semne ale unor schimbari ce urmau sa apara in educatie; Aspiratia spre stiintifizare a pedagogiei; "Educatia noua" - o "revolutie coperniciana" in pedagogie; Scoala si pedagogia romaneasca la inceput de secol; Organizarea ivatamantului in perioada interbelica; Interpretari.