Scenes Sentimentales nr.3 și nr.5. Elegie

Elegie. Mica Fantezie Romantica Scenes Sentimentales au fost scrise in 1885, in momentul in care Eugane Ysaye a luat cea mai importanta decizie din viata sa - a decis sa paraseasca Konzerthaus din Berlin si sa se intoarca la Paris ca violonist concertist, unde a impresionat in scurt timp societatea muzicala franceza si criticii. Probabil ca Ysaye a interpretat propriile sale Scenes Sentimentales, care i-ar fi pus in evidenta talentul sau inegalabil in interpretarea muzicala.

Nr. 3, marcat Allegoo appassionato, incepe cu o explozie de octave punctate; deasupra liniei ondulate a pianului, salturi de octava la vioara aduc o nostalgie emotionanta in atmosfera. Piesa in ansamblu este deopotriva dramatica si sensibila.

Ambiguitatea metrica creata de accentul pus pe al doilea timp se face auzita pe tot parcursul lucrarii, inspirand o mare bucurie si imaginatie in randul ascultatorilor. Ritmurile punctate stralucesc in sectiunea de mijloc a piesei, in timp ce o abundenta de duble stopuri demonstreaza virtuozitatea tanarului compozitor. Structurata in mod similar cu nr.

3, nr. 5: Moderato se deschide in Re bemol major cu un lirism fermecator. Exista o frumusete poetica in sinteza melodiei sinuoase la vioara si a ritmului sincopat antrenant la pian.

Atat nr. 3, cat si nr. 5 prezinta un fel de stil romantic cantabil cu miscare flexibila si legato expresiv.

Urmatoarea piesa, Elegie, a fost descoperita fara titlu si fara final. O piesa pretioasa care il arata pe Ysaye in cea mai inspirata compozitie a sa, aceasta piesa extrem de frumoasa ar putea fi folosita, eventual, ca miscare lenta a concertelor pentru vioara ale lui Ysaye. Lupu a completat finalul si l-a intitulat Elegie.

Se crede ca piesa a fost scrisa la inceputul secolului al XX-lea, cam in aceeasi perioada cu cantecul Rive d'enfant al lui Ysaye; Lupu a datat-o probabil in jurul anului 1912. Linia cromatica descendenta din introducerea pianului exploreaza o varietate de culori, in timp ce lamentatia din solo-ul de vioara transmite o nota de tristete in seninatatea lui Fa diez minor. Petite fantassie romantique o piesa dulce si incantatoare.

A fost introdusa in acest album datorita descoperirilor lui Lupu in biblioteca Conservatorului din Liage. Exista o frumoasa dedicatie din partea lui Antoine Ysaye scrisa lui Joseph Gingold in 1967: esti un elev minunat al lui Ysaye si un martor al mostenirii sale, asa ca ar trebui sa te bucuri de aceasta piesa. Este un tribut adus iubirii lui Joseph Gingold pentru tatal sau.

(Serban Lupu, interviu realizat de Qianyi Fan, 23 martie 2021.) - Qianyi Fan, DMA Universitatea Indiana Elegie. Mica Fantezie Romantica Scenes Sentimentales au fost scrise in 1885, in momentul in care Eugane Ysaye a luat cea mai importanta decizie din viata sa - a decis sa paraseasca Konzerthaus din Berlin si sa se intoarca la Paris ca violonist concertist, unde a impresionat in scurt timp societatea muzicala franceza si criticii. Probabil ca Ysaye a interpretat propriile sale Scenes Sentimentales, care i-ar fi pus in evidenta talentul sau inegalabil in interpretarea muzicala.

Nr. 3, marcat Allegoo appassionato, incepe cu o explozie de octave punctate; deasupra liniei ondulate a pianului, salturi de octava la vioara aduc o nostalgie emotionanta in atmosfera. Piesa in ansamblu este deopotriva dramatica si sensibila.

Ambiguitatea metrica creata de accentul pus pe al doilea timp se face auzita pe tot parcursul lucrarii, inspirand o mare bucurie si imaginatie in randul ascultatorilor. Ritmurile punctate stralucesc in sectiunea de mijloc a piesei, in timp ce o abundenta de duble stopuri demonstreaza virtuozitatea tanarului compozitor. Structurata in mod similar cu nr.

3, nr. 5: Moderato se deschide in Re bemol major cu un lirism fermecator. Exista o frumusete poetica in sinteza melodiei sinuoase la vioara si a ritmului sincopat antrenant la pian.

Atat nr. 3, cat si nr. 5 prezinta un fel de stil romantic cantabil cu miscare flexibila si legato expresiv.

Urmatoarea piesa, Elegie, a fost descoperita fara titlu si fara final. O piesa pretioasa care il arata pe Ysaye in cea mai inspirata compozitie a sa, aceasta piesa extrem de frumoasa ar putea fi folosita, eventual, ca miscare lenta a concertelor pentru vioara ale lui Ysaye. Lupu a completat finalul si l-a intitulat Elegie.

Se crede ca piesa a fost scrisa la inceputul secolului al XX-lea, cam in aceeasi perioada cu cantecul Rive d'enfant al lui Ysaye; Lupu a datat-o probabil in jurul anului 1912. Linia cromatica descendenta din introducerea pianului exploreaza o varietate de culori, in timp ce lamentatia din solo-ul de vioara transmite o nota de tristete in seninatatea lui Fa diez minor. Petite fantassie romantique o piesa dulce si incantatoare.

A fost introdusa in acest album datorita descoperirilor lui Lupu in biblioteca Conservatorului din Liage. Exista o frumoasa dedicatie din partea lui Antoine Ysaye scrisa lui Joseph Gingold in 1967: esti un elev minunat al lui Ysaye si un martor al mostenirii sale, asa ca ar trebui sa te bucuri de aceasta piesa. Este un tribut adus iubirii lui Joseph Gingold pentru tatal sau.

(Serban Lupu, interviu realizat de Qianyi Fan, 23 martie 2021.) - Qianyi Fan, DMA Universitatea Indiana