Rugaciunea, experienta vietii vesnice

Personalitatea arhimandritului Sofronie (1896–1993) poate fi cel mai exact caracterizata prin cateva cuvinte: ucenicul si legatarul testamentar al Cuviosului Siluan Athonitul. Ajuns la Athos dupa o perioada de cautari estetice, ca artist avangardist, religioase, concretizate in experiente de tip yoga si budist, si studii teologice abandonate, descopera la Sfantul Munte, sub indrumarea de exceptie a „staretului” Siluan, adevarata viata mistica de asceza si rugaciune dupa care aspira de mult. Volumul de fata este o sinteza a invataturii si practicii rugaciunii asa cum s-au cristalizat acestea in traditia duhovniceasca a Bisericii Ortodoxe si asa cum arhimandritul Sofronie le-a trait si practicat in intreaga sa viata.

Scris pentru omul framantat al secolului XX, acest veritabil catehism duhovnicesc evidentiaza in primul rand unitatea indisolubila a experientei ecleziale ortodoxe, in acelasi timp biblica si mistica, dogmatica si liturgic-sacramentala. In aceasta perspectiva, rugaciunea inceteaza de a mai fi o simpla tehnica de meditatie subiectiva, intelectuala, si devine ontologie in act, arta suprema cu forta restauratoare, de refacere a frumusetii si integritatii originare a omului si a intregii fiinte in comuniunea cu Dumnezeul Personal al Revelatiei Bisericii.