Roșcatul și musafirul nepoftit

Roscatul este un caine simpatic si jucaus si este foarte iubit de cele doua fetite care au grija de el. Asta pana cand, intr-o zi, in viata fetitelor apare un obiect ciudat care le acapareaza toata atentia si astfel prietenul lor de joaca este abandonat. O poveste induiosatoare despre dragostea copiilor pentru animale.

De asemenea, copiii vor gasi in aceasta carte dialoguri amuzante inainte de culcare, intamplari vesele si povesti care trateaza diverse subiecte, cum ar fi: frica de intuneric sau consecintele actiunilor lor. Sunt economist de profesie si mama a doua fetite simpatice si curioase, dornice de povesti in fiecare seara. Pentru ca uneori se plictisesc de povestile clasice, am inceput sa le inventez povesti chiar despre ele.

Asa s-a nascut aceasta carticica care sper sa va placa si sa o cititi cu drag. - Siminica Ciobanu Cuprins: Roscatul si musafirul nepoftit Casuta fermecata Aniversare cu peripetii Teatrul de papusi Ciresul Monstrul care voia sa fure Luna Vacanta de iarna Ilustratii de Silviu Gosav Fragment din cartea "Roscatul si musafirul nepoftit" de Siminica Ciobanu: "Nu exista seara fara povesti, asa cum nu exista somn fara vise. Apropo, unde se duc visele cand te trezesti?!

Daca povestile de noapte buna sunt amintiri din copilaria mamei, e si mai palpitant. Uneori, cand Ecaterina se plictiseste de personajele ei preferate, si nu gaseste in toata biblioteca ei mare nicio carte pe plac, o roaga pe mama sa-i depene amintiri din copilarie. - Te rog, inca o amintire si gata, ma culc, promit!

- Asa spui de fi ecare data, iar mie mi se inchid ochii de somn. - De data asta ma tin de promisiune, zise fetita sigura pe ea. - Nici nu mai stiu ce sa-ti spun, ti le-am zis pe toate.

- O vreau pe aia cu ciresul. - Ciresul din livada parintilor e si acum viu in memoria mea, si n-o sa-l uit prea curand… incepu mama sa povesteasca. Am avut o copilarie faina de tot.

Stateam intr-o casa mare, imprejmuita de o curte plina de flori. Pana in fata casei se intindea o alee lunga, lunga pe care ne faceam derdelus iarna, cand era frig. Aruncam o galetusa cu apa pe alee si gata derdelusul.

De-o parte a aleii, mama cultiva capsuni, iar de cealalta, aveam o gradinita cu flori si ceva legume: rosii si ardei. Poti sa-ti imaginezi cum era primavara cand inflorea totul? Si acum parca simt mirosul de lacramioare si bujori.

In spatele casei aveam iepuri… - Iepuri? intreba Ecaterina mirata. - Da, am avut, o buna bucata de timp, iepuri.

- Si ce faceai cu ei? - Nu mai tin minte, eram copil, stiu doar ca ma duceam din cand in cand la ei si ma jucam. - Vreau si eu iepuri, mami!

- La bloc nu avem unde sa-i tinem, draga mea. - Dar noi de ce nu avem curte? Vreau si eu curte ca a Mariei, verisoara mea.

- Poate o sa avem si noi la un moment dat, raspunse ganditoare mama. Si tot in spatele casei se afla si livada; aveam de toate: meri, peri, pruni, ciresi, visini, gutui, chiar si pepeni. La sfarsitul verii mergeam sa vedem cat de mari au crescut.

Erau mici ca o portocala. Mai mult nu cresteau si noi ne jucam cu ei. Eu si sora mea.

Ciresele erau preferatele mele si imi placea mult sa le culeg. Intr-un an, ciresul a facut rod bogat; mama avea nevoie de ajutoare la cules."