România ascunsă și eternă în trei imagini narative paralele

Romania ascunsa si eterna in trei imagini narative paralele: Baltagul, Noptile de sanziene, Ochi de urs de Mihail Sadoveanu Cele trei romane ale lui Mihail Sadoveanu, a caror analiza am incercat-o succesiv, ilustreaza, fiecare in felul lui, cate un proiect interpretativ al aceleiasi teme: tara intreaga, vazuta din cate un unghi particular al unei componente a ei, proiect bazat pe cate o ecuatie narativa particulara, dar, fiecare, cu solutii cu atat mai apropiate unele de altele cu cat se apropie de zona generalitatilor celor mai inalte si mai cuprinzatoare Este un fapt istoric, documentat printr-o intreaga biblioteca de studii si documente, ca tara care, intre cele ale continentului care o cuprinde ca si ale lumii intregi, este numita, azi, Romania, s-a compus, in desfasurarea istoriei, si este compusa, geografic, din mai multe tari, dintre care, unele, si astfel au fost numite: Tara Oltului, Tara Zarandului, Tara Lapusului, Tara Hategului, Tara Chioarului, Tara Barsei si altele. Fiecare din aceste entitati geografic-istoric-umane a avut, pe de o parte, individualitatea ei mai ales geografica, dar si istorica, etnografica etc.; dar a avut, in aceeasi masura, si temeiurile specifice de a fi componente ale unei identitati comune, supra-regionale, care le insumau in unitatea lor, de limba, de cultura specifica, de destin istoric, chiar daca framantat, chiar daca temporar nerealizat, in acea cuprinzatoare formula a lor care s-a numit, dintotdeauna, Romania.