Regula exclusiunii

Este cunoscut ca noul Cod de procedura penala aduce o serie de substantiale schimbari cu privire la resorturile intime ale procesului penal, fiind rezonabil sa consideram ca elaboratorii sai au fost tributari nu doar jurisprudentei CEDO, ci si, intr-o considerabila si esentiala masura, jurisprudentei Curtii Supreme a Statelor Unite. De aceea, intelegerea si decelarea chestiunilor care privesc excluderea probelor obtinute nelegal chiar in mediul lor formativ, sistemul de drept american, este vitala pentru comprehensiunea exacta si aplicarea fidela a regulii exclusiunii in spatiul national. Cu toate acestea, lucrarea nu este structurata doar in cheie teoretica, ci se preocupa si de modul practic in care excluderea probelor a operat in spatiul ei nascent, cum a fost preluata in spetele instantei de la Strasbourg, dar si de modificarile pe care le-a suferit in diferite legislatii si jurisprudente nationale.

De asemenea, teoreticienii si practicienii dreptului vor considera poate de interes o sugestie de lectura a unor pasaje altminteri sibilinice ale Codului de procedura penala, bunaoara teza finala a alin. (4) art. 102, „nu puteau fi obtinute in alt mod”, sintagma in spatele careia se afla un intreg univers juridic, edificat pe exceptii si principii insolite si de o frumusete, spunem noi, aparte.

Fragment din volum: “2.1.4. Fructele pomului otravit In spatiul juridic canadian, in ceea ce intereseaza problematica probelor derivate, doctrina fructelor pomului otravit este pronuntat mai expansiva decat cea americana, intrucat prevederea din art. 24 alin.

(2) se aplica atat probelor directe, cat si celor derivate. In acest sens, Curtea Suprema canadiana a definit care dintre probe pot fi considerate ca obtinute nelegal in raport cu prevederile Cartei. In R.

vs. Wittwer, inculpatul a depus o marturie incriminatoare dupa 4 ore de rezistenta la interogatoriu, imediat dupa ce a fost confruntat, de catre ofiterul care facea audierea, cu o declaratie anterioara, obtinuta de la el prin violarea dreptului sau constitutional de a fi asistat de avocat. Prima instanta a admis proba derivata si l-a condamnat pe inculpat, Curtea de Apel concurand cu dispozitia de fond.

Curtea Suprema insa a anulat sentintele precedente si a dispus rejudecarea pe fond, excluzand proba derivata. Motivarea instantei supreme a retinut ca o declaratie este intinata de o violare anterioara a drepturilor constitutionale ale acuzatului daca ingerinta si declaratia abuzata poate fi considerata ca parte din aceeasi tranzactie sau curs de conduitas. In speta data, Curtea a retinut ca, la o analiza atenta, conexiunea necesara dintre cele doua declaratii (anterioara si subsecventa) este directa si evidenta.

De asemenea, temporala, cauzala si, intr-o oarecare masura, contextuala. Asadar, probele „fruct al pomului otravit“ trebuie sa fie „produsul sau derivatul exploatarii unei violari a Cartei". Instantele au obligatia sa isi indrepte atentia „asupra intregului lant de eveni-mente in care abaterea de la Carta a aparut si in care proba a fost obtinuta".

Daca o astfel de conexiune a putut fi stabilita, atunci proba este considerata a fi obtinuta intr-o maniera ce violeaza respectivul drept constitutional, iar instanta va trece la urmatoarea etapa a investigatiei prevazute in art. 24 alin. (2) al Cartei, anume daca admiterea probei ar dezonora infaptuirea justitiei."