Regina mea. Carmen Sylva

Imi ceri sa spun publicului romanesc impresia pe care mi-o lasa lectura paginilor d-tale despre Carmen-Sylva. Ceea ce retin in primul rand din fericita evocare a Reginei-poete este tocmai lirismul care ti se pare ca domina personalitatea ei. Carmen Sylva a fost intr-adevar o mare, o adevarata poeta.

Caracterul de poeta i-a permis sa traiasca in afara si deasupra unei realitati pe care totusi o stia topi intr-o viziune limpede. De aici vine si darul ei pe care nu ma pot impiedica sa-l numesc profetic, un dar pe care poezia adanc simtita il face alesilor ei, punandu-i in comunicatie oculta cu viitorul. Victor Hugo, intr-un poem celebru, presimtea existenta aeroplanului si releva chiar anumite amanuntimi tehnice in legatura cu aceasta inventie moderna.

Natura profetica a poetului se confirma de altminteri prin marturiile multora dintre ei: exemplul lui Dante ramane insa cel mai tipic in aceasa privinta. Carmen Sylva a prevazut astfel numeroase evenimente, pe care le traim astazi cu totii. Ea s-a infricosat cu anticipatie de tulburarile care cutropesc viata si moravurile vremii noastre.

Din aceste presimtiri ea tragea o lectie de indulgenta si de bunatate, calitati neuitate ale rolului ei de Suverana iubita. Si-a iubit tara si a stiut s-o ajute si s-o puna in valoare in toate imprejurarile. Paginile d-tale dovedesc aceasta indeajuns, precum si dragostea Reginei pentru taranul nostru artist si poet el insusi, pentru toti oropsitii soartei, pe care asa de nobil i-a ocrotit.

D-ta arati toate aceste binefaceri intr-un chip convingator si vor trebui sa-ti aduca multumiri toti cei care au pastrat intacta amintirea unei Suverane adorabile, cu suflet mare si curat de inspirata. - Elena Vacarescu