Regele magician

Regele magician . Seria Magicienii, Volumul II Doi ani dupa intamplarile din Magicienii, Quentin si prietenii lui au ajuns regi si regine in Fillory, dar viata lor magica nu este paradisul care pare a fi. Zilele si noptile de bucurii regale incep sa isi piarda gustul iar intr-o dimineata, cand o vanatoare ia o turnura tragica, Quentin si Julia sunt nevoiti sa se imbarce pe o barca fermecata cu vele care ii va duce intr-o calatorie departe de regatul lor.

Regele Magician este un al doilea De veghe in lanul de secara pentru amatorii de universuri alternative… Grossman a creat un rar, straniu si minunat roman… La jumatatea cartii, atunci cand Quentin se teme ca va fi exilat din Fillory pentru totdeauna, vei simti ce-a simtit si el: panica si groaza. Ca si Quentin, si tu vei face totul pentru a te reintoarce acolo. - The Chicago Tribune O privire noua asupra literaturii fantasy – un roman intunecat, cu personaje de o adanca complexitate psihologica.

- The Daily Beast Fragment din cartea "Regele magician" de Lev Grossman: "La urmatoare vizita a lui Quentin pe faleza, Muntjac era napadit de muncitori, intocmai unor piranha atacand un nefericit explorator amazonian; doar ca invers. Oamenii reasamblau corabia - o readuceau la viata. Nu exista nici macar o particica din ea care sa nu fie frecata cu nisip, varuita, intarita sau inlocuita.

Adusesera corabia pe uscat, o sprijinisera de o multime de piloni, reparasera scandurile rupte, le calafatuisera, acoperisera cu smoala si le vopsisera. Din interiorul carenei se auzea ritmul nesincronizat al loviturilor de ciocan. Dupa cum se dovedise, elementele de structura ale navei erau, in mare parte, intregi, ceea ce era un lucru bun, pentru ca muncitorii nu credeau ca le-ar fi putut reface.

In cala, montat intr-una dintre imbinarile complexe aproape de prova, gasisera un bulgare complicat de mecanisme din lemn, conectate la cabluri intinse care se raspandeau de-a lungul intregii nave. Nu-si puteau da seama la ce servea obiectul, asa ca Regele le spusese sa-l lase in pace. Cala Muntjacului era acum de un negru elegant, cu ornamente albe, stralucitoare.

Sute de metri de panza nou-nouta erau cusuti chiar si acum de o armata de fabricanti; era un proces tehnic extrem de impresionant care avea loc intr-o mansarda mare si aerisita, de marimea unui hangar pentru avioane. In aer se deschideau aromele patrunzatoare si pure de rumegus si de vopsea proaspata. Quentin a inspirat.

Se simtea ca si cum si el ar fi reinviat. Nu ca ar fi fost mort, doar ca... nici prea viu.Era altceva.

Cu doar doua sau trezi zile inainte ca Muntjac sa poata iesi in larg, Quentin a vizitat camera hartilor din Castelul Whitespire, ca sa vada ce putea afla despre destinatia lui. Insula Exterioara era cea mai putin incitanta parte a aventurii, dar trebuia macar sa fie in stare sa o gaseasca."