Refugiati, teroare si alte probleme cu vecinii

„Cu cat ii tratam mai mult pe refugiati ca obiecte ale ajutorului umanitar si permitem situatiei care i-a obligat sa-si paraseasca tarile sa persiste, cu atat mai mult vor veni in Europa, pana cand tensiunile vor atinge punctul de fierbere, nu doar in tarile de origine ale refugiatilor, ci si aici. Astfel incat, confruntandu-ne cu acest dublu santaj, ne intoarcem la marea problema leninista: ce-i de facut?” Slavoj ŽIŽEK Fragment din volum: „In lumea noastra globala, marfurile circula liber, dar nu si oamenii: pentru a repeta, apar noi forme de apartheid. Problema zidurilor permeabile, a amenintarii de a fi inundati de straini, este strict imanenta capitalismului global: e un indicator a ceea ce e fals la globalizarea capitalista.

E ca si cum refugiatii vor sa extinda circulatia globala libera de la marfuri la oameni. Dintr-un punct de vedere marxist, „libertatea de circulatie" trebuie pusa in legatura cu nevoia capitalului de forta de munca „libera" (milioane de oameni smulsi din formele lor de viata comunitara ca sa poata fi angajati in fabrici straine cu conditii de lucru foarte proaste, asa cum se intampla astazi in China sau Mexic), ca si cu libertatea cu adevarat universala a capitalului de a circula in jurul globului. Felul in care universul capitalului relationeaza cu libertatea de circulatie a indivizilor este astfel in mod inerent contradictoriu: el are nevoie de indivizi „liberi" ca forta de munca ieftina, dar in acelasi timp are nevoie sa le controleze circulatia, de vreme ce nu-si poate permite aceleasi libertati si drepturi pentru toti oamenii.

Dat fiind ca lupta trebuie inceputa de undeva, oare asta inseamna ca solicitarea pentru o libertate de circulatie radicala ar putea fi, tocmai in masura in care ea nu poate fi satisfacuta in cadrul ordinii mondiale existente, un loc bun din care sa se inceapa? Problema este ca visul refugiatilor care vor sa ajunga Norvegia este un caz exemplar de fantezie ideologica, de creare a unei fantezii care eclipseaza antagonisme imanente - o fantezie care distruge tocmai „objet petit a” (numele lui Lacan pentru obiectul-cauza al dorintei) ca obstacolul inerent care constituie ceea ce pare sa blocheze accesul la el. Pe scurt, refugiatii vor sa impace si capra, si varza.

Practic, ei se asteapta sa primeasca e e mai bun din statul bunastarii occidental, pastrandu-si in ac elasi timp modul lor specific de viata, care, prin unele din principalele lui caracteristici, e incompatibil cu fundatiile ideologice ale statului bunastarii occidentale."