Răzvrătiții

Tot ce ai nevoie ca sa detesti viata e sa ajungi sa o intelegi. Sa patrunzi in adevarul ei absolut, acela ca ea, in esenta, nu duce nicaieri. Ca suntem aici printr-un accident, si ca oricat ne-am chinui sa dam un sens existentelor noastre, acel sens nu ar fi decat o fortare nefireasca, o gaselnita, o consolare.

Ca noi, oamenii, in sine suntem niste accidente. Ca suntem dotati sa intelegem prea mult. Sa aflam ca murim si sa ne chinuie spaima asta in fiecare minut al vietii.

Toata asteptarea nimicului care va sa vina. Ca suntem o ironie sadica a naturii. Ca ar fi fost mai bine pentru toata lumea ca omul sa nu existe niciodata.

Ca nu facem decat sa tulburam echilibrul celorlalte specii – ne pendulam pe aici fara niciun sens, sangeram pe interior si asteptam, cuminti, sa nu mai fim. Peste tot, oamenilor le trecea prin cap sa se sinucida. Sau, cine stie, eram noi astia o specie aparte, razvratiti impotriva vietii, tocmai pentru ca o iubeam, tocmai pentru ca ne pasa.

Tocmai pentru ca ne doream sa fie mai mult decat atat. Sa fie reala tot timpul, sa nu ne mai amageasca. Sa merite.

Fragment din romanul "Razvratitii" de Cristina Nemerovschi: "Chiar inainte de Craciunul ala cu cateva zile, am iesit cu Tedy, Vicky si Dev cu o masina de care facuse Tedy rost nu stiu cum, din ce am inteles o prietena de-a caprei i-o lasase maica-sii in grija. Capra era mama lui Vicky si Tedy, asa o alintau ei inca din copilarie. Dev era fostul iubit al lui Vicky si actualul lui Coco, iar Coco era cea mai buna prietena a lui Vicky.

Tedy nu avea carnet si cred ca tocmai de aia il tentase sa conduca. Trebuia sa mergem in afara Bucurestiului, sa il luam pe catelul Victoria de la o dadaca de animale. Dev il lasase acolo fiindca fusese plecat cateva zile, iar Coco avusese si ea alte treburi.

Ideea era ca acum sa il luam si Dev sa duca lui Coco. Atmosfera era incarcata cumva, asa ca avusesem nevoie de niste beri pe drum. Tedy se gandea numai la evenimentul pe care il pregatea, Marea Adunare a Prostilor; il anuntase Oaia Albastra ca Sala Polivalenta ar putea sa pice, ca spatiu pentru eveniment, fiindca acolo concerta Pepe in saptamana respectiva si era ocupat pentru pregatiri.

Vicky si Dev imi lasau impresia ca nu mai statusera de mult timp singuri, fara Coco sau Radu alaturi. M-am gandit din prima sa-i las pe ei sa stea in spate, iar eu sa ma asez langa Tedy. Ma uitam la Tedy in timp ce conducea.

Avea mainile relaxate pe volan. Toate inelele alea cu capete de mort si cu forme de animale, lanturile argintii care ii zanganeau pe mana. Vorba vine de fapt ca Tedy conducea...

biata masina mai degraba se conducea singura. Tedy era intr-o mana cu tigara, in cealalta cu berea. Nici la drum nu se putea spune ca era foarte atent."