Răzbunare ancilară

Autor distins cu Premiul Nebula pentru literatura Autor distins cu Premiul Hugo pentru literatura Autor distins cu Premiul Arthur C. Clarke pentru literatura Un zgomot infundat, prelung a zguduit puntea pe care alergam, un zgomot pe care credeam ca nu-l voi mai auzi niciodata. Breq este aproape de a-si indeplini obiectivul care a obsedat-o fara incetare vreme indelungata - acela de a razbuna distrugerea unei nave spatiale.

Dar ultimul pas pe care trebuie sa-l faca se dovedeste cea mai grea incercare a misiunii ei, in joc fiind propria-i viata. De ce ar fi o nava spatiala disparuta demult atat de importanta pentru o locuitoare anonima din galaxie. Secretul lui Breq ar putea zdruncina temeliile Imperiului Galactic.

Cu patru ore inainte de ivirea zorilor, lucrurile au luat-o razna. Sau, mai precis, eu am luat-o razna. Datele furnizate de monitoare s-au intrerupt si, brusc, toate cele douazeci de corpuri ale mele au ramas fara ochi si fara urechi, nestiind incotro s-o apuce.

Premiile HUGO, NEBULA SI ARTHUR C. CLARKE pentru cel mai bun roman SF. Fragment din romanul "Razbunare ancilara" de Ann Leckie: „Segmentele mele au avut nevoie de cateva clipe bune de panica si uluiala ca sa-si dea seama ca fiecare era izolat de celelalte, fiecare replica a mea izolata intr-un singur corp.

Cel mai grav insa era ca, din acel moment, lt. Awn nu a mai primit nicio informatie. Din acel moment eu eram douazeci de persoane, cu douazeci de seturi de procese perceptive si imagini pastrate in memorie, si-mi amintesc de ce s-a intamplat doar punand cap la cap experientele avute de fiecare corp.

In clipa in care lovitura s-a abatut asupra mea, toate cele douazeci de segmente mi-au activat imediat, fara sa se mai gandeasca, armura. Segmentele care erau imbracate n-au facut nici cea mai mica incercare ca s-o modifice si astfel sa-mi acopere vreo parte a uniformelor. In casa, opt segmente care dormeau s-au trezit instantaneu si, imediat ce m-am dezmeticit, m-am repezit in incaperea unde Awn incerca sa doarma.

Doua dintre acele segmente - Saptesprezece si Patru -, vazand ca lt. Awn si cele cateva segmente din jurul ei nu patisera nimic, s-au repezit la consola ca sa verifice daca asigura comunicatiile - dar consola nu functiona. — Comunicatiile sunt intrerupte, a anuntat segmentul Saptesprezece cu vocea distorsionata de armura argintie.

— Imposibil, a zis Patru, dar Saptesprezece n-a mai raspuns, fiindca orice raspuns era inutil in situatia data. Unele dintre segmentele mele din orasul de sus s-au intors spre Ante-Templu inainte sa-si dea seama ca cel mal bine era sa ramana pe loc. Toate segmentele din piata si din templu s-au intors spre casa.

Unul a luat-o la goana ca s-o apere pe lt. Awn, iar doua au spus in acelasi timp: — Orasul de sus! Altele doua au spus: — Sirena de furtuna!

Pret de doua secunde confuze, segmentele mele au incercat sa hotarasca pasul urmator. Segmentul Noua a dat fuga in templu si a trezit-o pe preoteasa care dormea langa sirena de furtuna. Preoteasa a declansat alarma.

Cu doar cateva clipe inainte ca sirena sa sune, in orasul de sus, Jen Shinnan iesise in fuga din casa strigand: — Crima! Crima! Luminile s-au aprins in casele din jur, dar zgomotele care au urmat au fost acoperite de sunetul strident al sirenei.

Cel mai apropiat segment al meu se afla la o departare de patru strazi. Peste tot in orasul de jos lumea tragea obloanele de furtuna. Preotesele din templu au incetat rugaciunile, iar sefa lor m-a privit intrebatoare.

Eu insa n-aveam ce sa-i spun i-am ridicat din umeri neputincioasa. — Comunicatiile mele sunt intrerupte, Divino, a zis segmentul. Sefa preoteselor a clipit nedumerita.

Vorbele erau de prisos cand suna sirena. Stapana Radchului nu reactionase in momentul in care ma fragmentasem, desi era conectata la segmentele ei aproape la fel ca mine. Calmul ei aparent era indeajuns de ciudat pentru ca segmentul meu cel mai apropiat de ea sa-l observe.

Poate ca era doar dovada unei stapaniri de sine iesite din comun; sirena n-a facut-o decat sa se uite in sus si sa ridice dintr-o spranceana. Apoi s-a ridicat in picioare si a iesit in piata.”