Rătăcitor printre stele

„Imbracat astfel, paseam prin spatiul interstelar, inflacarat de cunoasterea faptului ca eram la un pas de marea aventura, in care, la sfarsit, urma sa gasesc toate formulele cosmice si sa-mi clarific secretul esential al universului. In mana tineam o bagheta lunga de sticla. Bagheta imi era data sa o port ca, in trecere, sa ating cu varful ei fiecare stea.

Iar eu stiam cu deplina certitudine ca daca nu reuseam sa ating fie si numai o singura stea, urma sa fiu aruncat intr-un de netagaduit abis de neinchipuita vina si eterna pedeapsa. Nu exista moarte. Viata este spirit, iar spiritul nu poate muri.

Doar trupul moare si trece, mereu tarandu-se cu fermentul chimic care il informeaza, mereu maleabil, mereu cristalizat, doar pentru a se topi in flux si a cristaliza in forme noi si diverse, care sunt efemere si care se topesc iarasi in flux. Doar spiritul indura si continua sa se construiasca pe sine prin incarnari succesive si nesfarsite, in vreme ce-si croieste drum in sus, spre lumina. Ce voi fi cand voi trai din nou?

Ma intreb. Ma intreb...”