Puteri paranormale

…aceasta carte este scrisa doar pentru o mica minoritate. O mica minoritate de barbati si de femei cu inima inaltata, care au cautat, in stanga si in dreapta, ici-colo, informatii care sa le permita sa trezeasca in ei sentimentele cele mai nobile, sau care au urmarit sa faca sa inmugureasca in fiinta lor anumite facultati transcendente, latente in toate fiintele umane. Singurul ei scop este de a fi de ajutor.

Aceasta carte este deci un rezumat a ceea ce a fost scris in multe limbi, in multe vremuri diferite. Ea nu este scrisa cu scopul dobandirii unei glorii desarte, a notorietatii sau al vreunui castig facil. Ea este scrisa pentru cei care vor sa "stie" prin ei insisi, pentru a-i ajuta pe altii.

Am putea imparti Cultura Psihica in trei sectiuni de studiu, pe trei niveluri succesive; primul nivel il constituie Concentrarea. Iata cum am putea defini concentrarea: imaginati-va un cerc in interiorul caruia exista niste ganduri; a ne concentra inseamna a restrange cercul, eliminand toate gandurile, in afara celui pe care l-am ales sau generat chiar noi. In centru nu va ramane decat acest unic gand.

De jur imprejur, constiinta noastra il poate cunoaste, integral, „concentrandu-se” asupra acestui punct unic. Al doilea nivel ar putea fi denumit stadiul Meditatiei. Pornind de la un subiect dat, constiinta ia cunostinta de el, concentrandu-se asupra acestui punct unic; subiectul este o idee abstracta, si, fiind supus unui fel de introspectie analitica, tinde sa evadeze „inspre inalt”, sa se dilate din ce in ce mai mult.

Constiinta trebuie sa-l urmeze in ascensiunea sa, sa-l patrunda, sa-l cuprinda, sa se identifice cu el. Ajunsi in acest punct final, trecem la cel de- al treilea stadiu: Contemplatia. Aici Constiinta ia cunostinta simultan de „interior” si de „exterior”.

Ea „devine una”, se identifica cu subiectul care a constituit suportul initial al meditatiei. In acest punct Timpul nu mai exista, caci noi il folosim de regula pentru „a masura” impresiile senzoriale – insa acestea au disparut. Spatiul nu mai este o intindere, „distanta dintre aceasta si aceea”, ci o abstractie „reala”…