Puterea emoțiilor

Puterea emotiilor. Un ajutor in prevenirea si vindecarea cancerului Un numar din ce in ce mai mare de bolnavi de cancer sfideaza toate prognosticurile negative si incep sa se vindece. Sa fi descoperit ei oare o parte a ecuatiei acestei maladii cumplite, pe care stiinta inca o ignora?

Genetica, epigenetica, neurologia, biologia, fizica cuantica si psihologia sunt domenii in care s-au facut progrese spectaculoase, permitandu-ne in prezent sa privim dintr-o perspectiva noua viata si boala. Daca invatam sa ne limitam emotiile negative si sa atragem spre noi vibratiile pozitive, putem deveni participanti activi la propria vindecare, astfel incat sa contracaram amenintarea majoritatii patologiilor oncologice. Dr.

Christian Boukaram, un reputat oncolog, dar si pionierul celor mai recente descoperiri in materie de prevenire si tratare a cancerului, ne arata cum gandurile, convingerile si emotiile noastre ne pot influenta starea de sanatate. Intr-un limbaj extrem de accesibil, ne arata cum sa ne insusim si sa folosim mecanismele naturale de vindecare de care corpul nostru dispune, astfel incat sa invingem aceasta cumplita maladie care afecteaza la nivel mondial una din doua persoane. Fragment din cartea "Puterea emotiilor" de Christian Boukaram "Remarcat inca din Antichitate, rolul jucat de psihic in declansarea bolii a fost recunoscut mai ales in secolul al XX-lea, odata cu aparitia psihobiologiei care a dat nastere teoriei psihogenezei cancerului.

In 1969, cand Neil Armstrong ajungea pe Luna, una dintre aceste teorii nonmaterialiste a fost expusa de doctorul Graham Bennette, membru al Consiliul britanic de oncologie, cu prilejul unei conferinte a Academiei de stiinte din New York. Potrivit opiniei sale, genele unei celule ar reactiona la variatiile din mediul celular, indiferent daca originea acestora este fizica sau psihica. Acest mediu este reprezentat de ceea ce se afla in exteriorul celulei respective, la fel cum mediul inconjurator al omului (ansamblul celulelor) este constituit din ceea ce se situeaza dincolo de pielea lui.

Intr-o situatie psihologica foarte dificila, un om poate percepe mediul ca fiind ostil, fapt ce i-ar induce un sentiment de izolare de univers. Este o ruptura a legaturii care il uneste pe om de mediul sau inconjurator. Este un sentiment de separare, de alienare, de singuratate, de rivalitate sau de vid.

Dat fiind faptul ca mentalul omului constituie, de asemenea, mediul inconjurator al celulei, acest SENTIMENT ar avea repercusiuni asupra celulei. Simtindu-se detasata de corp, celula ar fi determinata in mod natural sa-si schimbe identitatea si sa actioneze in mod izolat, adica in „mod canceros". Desi sustinuta de numeroase observatii efectuate in clinica si in laborator, aceasta abordare a fost calificata drept absurda de geneticienii care considerau ca ADN-ul este o substanta fixa si nemodulabila de mediul inconjurator.

In plus, cum ADN-ul putea explica prin insasi existenta sa „secretul vietii", se presupunea ca toate elementele personalitatii si ale mentalului ar trebui sa fie inscrise in acelasi mod in genom. Daca totul este continut in ADN, atunci, in mod inevitabil, toate aceste conceptii nonmaterialiste sunt niste baliverne!"