Psihologia colectiva si analiza eului

Din ce pricina se schimba individul cand intra intr-un grup? Ce inseamna un conducator si cum pot fi dirijate multimile? Publicat pentru intaia oara in 1921, Psihologia colectiva si analiza Eului este un text fundamental, aflat la granita dintre psihanaliza si psihologie sociala, reprezentand, alaturi de Dincolo de principiul placerii (1920) si Eul si Sinele (1923), o veritabila revolutie in maniera de a vedea functionarea psihicului uman.

Cele mai importante teme abordate de Freud aici sunt narcisismul si identificarea, instinctul gregar si hipnoza, idealizarea si iubirea, sugestia si libidoul. Fragment din cartea "Psihologia colectiva si analiza eului" de Sigmund Freud "Alte conceptii asupra vietii psihice colective Am putut utiliza, ca pe o introducere, expunerea lui Le Bon, deoarece, prin accentul pe care il pune aceasta lucrare pe rolul inconstient al vietii psihice, psihologia lui se aseamana propriei noastre psihologii. Trebuie sa adaugam totusi ca afirmatiile sale nu aduc nimic nou.

Dispretul si neglijenta cu care vorbeste despre manifestarile sufletului multimilor au fost deja expuse inaintea lui, cu tot atata forta si ostilitate si aproape in aceiasi termeni, de catre ganditori, oameni de stat si poeti inca din epocile cele mai timpuriii. Cele doua propozitii care contin conceptiile cele mai importante ale lui Le Bon, acelea referitoare la inhibarea colectiva a functiei intelectuale la amplificarea afectivitatii multimilor, au fost formulate cu putin timp inaintea lui de Sighele. Ceea ce ramane original la Le Bon este conceptia asupra inconstientului si comparatia cu viata psihica a primitivilor, cu toate ca si in aceste privinte autorul a avut precursori.

Mai mult decat atat: descrierea aprecierea sufletului colectiv, in formularea pe care o intalnim la Le Bon si la alti autori, n-au fost lipsite de obiectii. Fara indoiala, toate fenomenele sufletului colectiv pe care acestia le-au descris au fost cu exactitate examinate, insa li se pot opune alte manifestari apartinand formatiunilor colective, capabile sa sugereze o judecata mai favorabila asupra sufletului multimilor. Chiar Le Bon era dispus sa admita ca, in anumite circumstante, morala multimilor poate fi superioara celei individuale si ca numai colectivitatile sunt capabile sa dea dovada de un mare dezinteres si de un veritabil spirit de sacrificiu.

„Interesul personal este rareori un mobil puternic pentru multimi, pe cand el constituie mobilul aproape exclusiv al individului izolat." Alti autori pun in evidenta faptul ca societatea este aceea care impune normele moralei individului care, in timp ce individul nu se ridica de obicei la nivelul acestor norme; sau ca, in anumite circumstante exceptionale, se observa, in cadrul unei colectivitati, o explozie de entuziasm care face ca multimile sa devina capabile de actele cele mai marete."